În viața de zi cu zi, recunoaștem o ființă bună după dorința de a rămâne incognito, după gustul pentru discreție, chiar ignorare. Nu-și arată niciodată CV-ul, diplomele sau priceperea. Abia are o biografie și nu este interesată de evenimente. Dar veghează zăpada, vântul, dealurile, puful plopilor, stelele, copiii, liniștea, pe scurt tot ce este viu...
(Inventarul rătăcitor al fericirii)
© CCC
Omul bun este acela care se straduieste sa realizeze in el insusi si care contribuie la a se realiza si la altii idealul cel mai inalt de inteligenta, putere si dragoste, din care ar rezulta fericirea universala…Caracterul esential al bunatatii este dezinteresarea in vederea intregului din care omul face parte.
Cea mai valoroasa calitate umana este bunatatea. Asta nu se poate simula. Nici desteptaciunea nu se poate simula. Dar, dupa o viata de om, am ajuns la concluzia ca nimic nu valoreaza cat bunatatea.
Treptat mi s-a descoperit ca linia care desparte binele de rau nu trece printre state, nici printre clase sociale, nici printre partide politice, ci direct prin inima fiecarui om — si apoi prin toate inimile omenesti. Si chiar si inlauntrul inimilor coplesite de rau, se pastreaza un mic cap de pod al binelui. Si chiar si in cea mai buna dintre toate inimile, ramane nedezradacinat... un coltisor de rau.
Daca ai aduna la un loc toate relele cate exista pe lume si le-ai porni sa actioneze laolalta, tot n-ai putea satisface dorinta sufletului hain al omului.
Cine nu urăşte cu adevărat răul, acela nici binele nu-l iubeşte cu adevărat.
Răul e scris pe aramă, binele - pe nisip.
Raul tine de nemarginire (infinit sau nelimitat), asa cum presupuneau in reprezentarile lor pitagoreicii, pe cata vreme binele tine de finit.
Nu-ti este permis sa faci nici cel mai mic rau in numele unui mare bine.
Când vei fi mai mare, îți vei da seama că actele de bunătate sunt puține și rare în această lume a noastră.
(Un copil pentru Rosemary)
© CCC

Bunătatea este fondul sufletelor alese.
Credinta intr-un Dumnezeu personal, care conduce totul spre bine si care intr-o alta viata pedepseste si rasplateste, nu este in fond decat o evadare din cruda realitate, o incercare neputincioasa de a inlatura ghimpele deznadajduit al existentei…cata putere si independenta ar castiga oamenii daca, avand mai multa incredere in ei insisi, ar cauta sa-si traiasca viata in concordanta cu ceea ce fiecare in parte, in clipele sale cele mai bune, ridica pe un piedestal ceea ce salasluieste mai bun in el, in loc sa-l desprinda de sine insusi, pentru a-l transmite unui Dumnezeu care vegheaza.
Bunatatea este o perla rara (…) Cel care a fost bun trebuie sa traiasca inaintea celui care a fost mare.
Nu e destul sa nu faci rau nimanui, ci trebuie sa faci cat mai mult bine aproapelui.
(Aventurile lui Telemac)
Nu recunosc alt semn al superioritatii decat bunatatea.
În ciuda tuturor lucrurilor, cred că oamenii sunt cu adevărat buni la suflet.
© CCC
Bunatatea tineretii este ingereasca, bunatatea batranetii este Dumnezeiasca.
Trebuie sa stim sa luam si binele si raul cu inima usoara.
Cand cineva a devenit posesorul intregului adevar, al singurului adevar autentic, n-ar fi oare de neiertat daca l-ar pastra numai pentru sine, lasandu-i pe semenii mai putin norocosi sa-si urmeze calea lor stramba, in loc de a-i indruma si a-i povatui?
Daca cel ce invinge este bun, nu inseamna ca cel invins este rau.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.