Adevarata fire nu se dezvaluie in purtarea obisnuita a oamenilor, ei au actele acelea neprevazute, in aparenta greu de explicat, uneori scandaloase, care le scapa si prin care se tradeaza autenticul.
Totul vine dinafara, in dispozitia, in obiceiurile si in manierele majoritatii oamenilor…nevoile vietii, situatia in care se gaseste si legea necesitatii forteaza firea omului si-i aduce mari schimbari.
Oamenii trebuie sa-si armonizeze reciproc caracterele, daca vor sa-si indeplineasca menirea in societatea din care fac parte.
Filistinii urasc rasul. Ei denunta cu gravitate si rautate vendetei populare pe oamenii veseli. Si o data compromis pe tema veseliei, e greu intr-o societate ipocrita, sa mai poti fi respectat de prostii seriosi ori de ipocritii gravi…Rasul ca si comicul…sunt o atitudine in fata vietii si pana la un punct, o solutie filosofica. Dar exista ras si ras. Una e comicaria ieftina, apanaj de circ, si alta e rasul-atitudine, izvorat ca derivator al unei seriozitati, care gaseste ca la urma urmei tot distractia e cea mai inofensiva sanctiune aplicata urateniilor din lumea asta.
In timp de razboi, pe oameni ii rapune sabia; in timp de pace, luxul.
Bella homines gladius, pace luxus vulnerat.
(Balbus, Sententiae)
Sublima natura ne-a daruit ogoarele, iar inventivitatea omeneasca a construit orasele.
Divina natura dedit agros; ars humana aedificavit urbes.
(Varro, De re rustica)
Practica vietii si experienta mintii inventive i-a invatat pe oameni sa progreseze pe nesimtite.
Usus et impigrae simul experientia mentis
Paulatim docuit pedetemptim progredientes.