Mistificarile sunt si raman o distractie pentru oamenii fara ocupatie, mai mult sau mai putin spirituali. Micile fapte rautacioase, placerea de a chinui pe altul si a parea superior lui, sunt o distractie pentru aceia care nu sunt prea ocupati cu ei insisi, si nici nu cauta sa faca ceva de isprava pentru restul lumii.
Sunt multi oameni rai pe lume, insa din motive cu totul diferite: unii sunt rai pentru ca sunt nefericiti; altii pentru ca sunt bolnavi; unii pentru ca sunt slab cultivati, iar altii pentru ca sunt din fire egoisti.
Exista un soi de oameni care, atunci cand descopera in jurul lor un viciu, o nerozie, pastreaza taina si nu le merge gandul decat cum sa se slujeasca de ea si s-o foloseasca binisor in viata, prin lingusiri interesate…Si totusi, mai exista si speta celor care vazand aceasta falsa si convenita prefacatorie nu-si gasesc linistea pana cand, sub o forma sau alta, nu dau la iveala si nu rostesc adevarul, asa cum il simt.
Pentru noi, oamenii, valoarea unui lucru creste in raport direct cu dificultatea de a-l dobandi.
Faptele tuturor oamenilor, pentru care nu exista alt criteriu de judecata, trebuie privite numai din punct de vedere al rezultatelor.
O opera literara nu e un simplu joc al imaginatiei, capriciul izolat al unei minti infierbantate, ci copia moravurilor inconjuratoare si semnul unei stari de spirit… pornind de la monumentele literare, s-ar putea afla modul in care oamenii au simtit si au gandit cu cateva veacuri inainte.
Unii oameni cinstiti, incapabili sa iubeasca o opera noua, o iubesc cu sinceritate cand are douazeci de ani vechime. Viata noua are o mireasma prea puternica pentru cei slabi de inger: trebuie ca mirosul sa se evapore, in vantul vremii. Opera de arta nu devine inteligibila decat atunci cand este acoperita de colbul anilor.