Viata fiecarui om este un intreg sistem de atitudini, de aprobari si dezaprobari, de dorinte si de repulsii…Ceea ce face necesara o atitudine este judecata de valoare, care intotdeauna implica o indicatie, un postulat, un ordin, fie ca indeamna, fie ca opreste.
Nenorocirea il face pe om mai bland, mai virtuos, natura lui devine mai sensibila.
Omul bun este acela care se straduieste sa realizeze in el insusi si care contribuie la a se realiza si la altii idealul cel mai inalt de inteligenta, putere si dragoste, din care ar rezulta fericirea universala…Caracterul esential al bunatatii este dezinteresarea in vederea intregului din care omul face parte.
Constiinta, unita cu recunoasterea slabiciunilor noastre si cu simtul datoriei sunt caracteristicile esentiale care deosebesc pe om de animale.
Cata distanta de la un om la altul!
Acelasi lucru facut de doi insi nu poate iesi la fel.
Trebuie, cand omul se crede cel mai fericit, mai grijuliu sa se pregateasca sa-ndure ale sortii lovituri.