O pasiune e primejdioasa numai pana in clipa cand se lasa prinsa in catusele artei. Din acest moment, ea e o fiara domesticita pe care o supunem si o chinuim.
Iubirea… o pasiune, o flacara, purtand in ea, indiferent de este durabila sau nu, ca si propria noastra conditie umana, si moarte, si viata.
Stiinta cere omului intreaga lui viata. Si daca ati avea doua vieti si inca nu ar fi de ajuns. Stiinta cere omului o mare incordare si o pasiune nelimitata.
Pasiunile conduc pe aceia care se avanta cu ardoare pe calea intelepciunii; ele sunt acelea care ii indeamna sa indeplineasca toate indatoririle virtutii si le inspira gandul si dorinta de a face binele.
Marile suflete nu sunt acelea care iubesc prea des (vorbesc de o iubire violenta): ele au nevoie de o inundare de pasiune spre a le zgudui si a le umple. Cand insa incep a iubi, iubesc mult mai bine.
Asa cum in fotografia unui copil descoperim cu uimire trasaturile batranului, tot astfel pasiunile adolescentei ard inca in inima omului matur.
Cei care au cunoscut marile pasiuni sunt toata viata lor fericiti si nenorociti de a se fi vindecat.