Atunci cand sunt in joc interesele mele, eu nu sunt influentat de teama de a-i nemultumi pe prietenii mei.
Vrem sa fim prietenii tuturor natiunilor, fara exceptie, dar in treburile noastre nu primim ca stapan decat pe noi insine.
A loyal friend laughs at your jokes when they’re not so good, and sympathizes with your problems when they’re not so bad.
Un prieten loial rade la glumele tale atunci cand acestea nu sunt chiar aşa de bune, şi intelege problemele tale atunci cand acestea nu sunt chiar aşa de rele.
Arnold H. Glasgow
Sa te feresti de ura prietenului, mai mult decat de razbunarea dusmanului.
Cave amici invidias, inimici insidiis magis.
(Balbus, Sententiae)
Cine nu are incredere intr-un prieten, isi invata prietenul sa se teama de el.
Qui timet amicum, amicus ut timeat docet.
Originea constiintei: oare constiinta nu a aparut ca o autoconfesiune a unui defect pe care ne e rusine sau frica sa-l declaram social? Se stie ca societatea inseamna represiune si constrangere la respectarea anumitor valori. Dar oamenii au pacate: abateri de la morala, insuficiente fiziologice, decaderi intime, momente abjecte de umilinta, de oroare. Toate emotiile tind la expansiune. Dar aceste vicii sau insuficiente nu pot fi spuse nici celui mai bun prieten. Cu cine sa vorbim de ele, fiindca nu suntem siguri de comprehensiunea completa, indiscutabila, a nimanui. Exista un singur prieten, care tolereaza totul, care intelege si ne justifica. Acela suntem noi insine. A inceput atunci discutia cu acel excelent prieten care suntem pentru noi. Lui ii putem face orice confesiune: putem fi siguri ca nu va spune nimanui nimic, ca nu va trada secretul. Constiinta e autoconfidentă.