Mi-am amintit de anii mei de depresie şi am înţeles de ce i-am trăit: pentru că fusesem refuzată. Nu mai contează nici de ce, nici de către cine. Nici în ce context. În refuz constă respingerea. Mai ales în refuzul uscat. Refuzul uscat este egal cu veninul lichid. Sunt oameni pe care refuzul îi determină la agresivitate, de parcă toată fiertura veninului injectat s-ar înmulţi în sângele nostru până la explozie. Şi sunt oameni pe care refuzul îi striveşte emoţional tot aşa cum te-ai lovi în fugă de o stâncă. Iar durerea amorteşte în timp toată persoana lovită.
(Cautand iubirea)
La cele mai bune povete, e ceva care nu ne e pe plac. Ne vin dinafara; e de ajuns ca sa le respingem mai intai din ingamfare si dintr-un capriciu si apoi sa le urmam de nevoie sau dupa matura chibzuinta.
Fiecare generatie vrea sa impuna generatiei urmatoare experientele ei, principiile ei, formulele ei de viata. Iar fiecare generatie proaspata le respinge, fiindca vrea sa le descopere ea pe cont propriu.
Faptul ca o idee pare greu de inteles nu inseamna neaparat ca trebuie s-o respingi.