Sfatuieste-ti prietenul in taina si lauda-l in public.
Amicum in secreto mone, palam lauda!
(Seneca Philosophus, De moribus)
Exista un soi de oameni care, atunci cand descopera in jurul lor un viciu, o nerozie, pastreaza taina si nu le merge gandul decat cum sa se slujeasca de ea si s-o foloseasca binisor in viata, prin lingusiri interesate…Si totusi, mai exista si speta celor care vazand aceasta falsa si convenita prefacatorie nu-si gasesc linistea pana cand, sub o forma sau alta, nu dau la iveala si nu rostesc adevarul, asa cum il simt.
Una dintre cele mai mari bucurii ale acestei vieti este prietenia si una dintre bucuriile prieteniei este de a avea cui incredinta o taina.
Lucrurile sunt grele pana li se descopera taina, pe urma totu-i usor.
Cand un om se daruieste si, in taina, isi exclude sufletul de la aceasta daruire, admitand insa sa primeasca sufletul celuilalt, ca si cum acesta ar fi un schimb loial, atunci el comite o crima, poate cea mai grava care poate fi comisa.
Exista o rasplata sigura pentru fidelitatea unei taine.
Est et fideli tuta silentio merces.
(Horatius, Odae)
Este atat de amar si de deprimant sa vezi ceea ce in taina sufletului tau esti convins a fi adevarul si dreptatea, batjocorit si palmuit…sa auzi cum este defaimat cu cuvinte triviale si sa nu poti face nimic, nimic altceva decat sa iubesti acest adevar cu inca si mai multa fidelitate, sa ingenunchezi cu inca si mai multa veneratie in fata lui.