Citate despre Ideal

Acea prietenie e adevarata pe care n-o rupe nici speranta, nici teama, nici grija intereselor proprii, acea cu care oamenii mor, pentru care ei mor.

Fundamentul dreptatii este doar egalitatea.

Daca vrei sa fii fericit, roaga pe zei sa nu ti se realizeze ceva din cele dorite.

Teama insoteste speranta.

Viata nu inseamna sa astepti pana cand trece furtuna, ci sa inveti sa dansezi prin ploaie. © CCC

Noaptea, e frumos sa crezi in lumina.

Norocul nu-ti poate lua ce nu ti-a dat.

Mi-am indreptat intotdeauna privirile spre viitor.

Viata noastra este legata de a tuturor. Nu poate fi fericit cineva care se uita numai la dansul si care aduce toate lucrurile spre interesul lui; trebuie sa traiesti si pentru altul, daca vrei sa traiesti pentru tine.

Bona illa sunt vera, quae ratio dat, solida ac sempiterna, quae cadere non possunt, nec descrescere quidem aut minui. Acele bunuri pe care le dă raţiunea sunt adevărate, temeinice şi nepieritoare, ele nu pot să decadă, nici măcar să descrească sau să se micşoreze. (Seneca)

Cu totii avem idealuri in viata sau, cel putin, ar trebui sa le avem... daca mi-as pierde idealurile, as pierde totul.

Minunat lucru cand omul are o cauza pe care o apara! Asta il face si pe el frumos si ii face frumoasa si cauza.

Trebuie sa traim asa ca si cum am trai in vazul lumii; trebuie sa cugetam asa, ca si cum altul ar putea sa priveasca in adancul inimii noastre.

Orice viata sanatoasa trebuie sa aiba un continut si un tel.

Spre seară, printr-un sătișor Din Alpi, un tânăr călător Trecea purtând prin nea și vânt Un steag cu-acest străin cuvânt: Excelsior!   Sub geana-i ochiu-ntunecos Sclipea ca paloșul tăios, Și, ca din corn de-argint, senin, Suna cuvântul cel strãin: Excelsior!   Lumini de prin bordeie, rar, Băteau în față-i, și, bizar, Ghețarii-n noapte străluceau, Și straniu buzele-i șopteau: Excelsior!   — E un prăpăd în munți acum! — Îl sfătuiește-un moș pe drum — Pârâul e șuvoi turbat... El murmură ne-nduplecat: Excelsior!   — O, vin', o fată i-a șoptit, La pieptul meu, pribeag trudit! În ochi-albaștri-nlăcrimați Privește-oftând, înalț-un braț: Excelsior!   — O, nu intra-n brădetul des, Lavinele în drum îți ies! Îi strigă-n vale un păstor. El pasă drept, nepăsător: Excelsior!   Și-n zori, când clopotul din schit, Vibrând sonor și lămurit, Pe frați la rugă i-a chemat, Din stele-un glas a răsunat: Excelsior!   Și câinele-a descoperit Un pelerin întroienit. Pe pieptul său un steag — drept scut — Cu-acel cuvânt necunoscut: Excelsior!   Și tainic mortul surâdea Spre soarele ce răsărea, Și mândru, ca o stea căzând, Căzu din cer un strigăt blând: Excelsior! (Excelsior!)

Ce multe lucruri neasteptate au venit! Ce multe lucruri asteptate nu s-au ivit niciodata!

Nimic nu ne loveste mai tare decat raul ce tine de puterea altuia.

Sa te porti cu inferiorul, asa cum ai vrea sa se poarte superiorul cu tine.

E lucru mare ca un om sa fie mereu acelasi.

Rasplata tuturor virtutilor sta in ele insele; nu le practicam ca sa fim rasplatiti; rasplata unei fapte bune este a fi facut-o.