Citate despre Adevar

A fi indragostit inseamna a te intrece pe tine insuti.

O-nchipuire-i lumea din năluciri de fum. Un loc vrea fiecare pe scenă să ocupe. Tu află adevărul din adâncimi de cupe: Că totul pendulează între miraj și scrum. (Rubaiate)

Unde aş putea afla vreodată adevărul din vârtejul eternităţii privirii tale?

Femeile se apara atacand, iar atacurile lor sunt facute din capitulari stranii si bruste.

Nu-ti imbogatesti sufletul cu adevaruri marunte; cine si-ar face avere adunand praful de aur imprastiat pe pamant?

Daca vrei odihna - crede. Daca vrei adevarul - cauta si sufera.

Unui anumit soi de oameni ai datoria sa le spui adevarul in orice imprejurare, adica celor de la care vrei sa afli si tu adevarul.

Adevarul se opreste la inteligenta; frumusetea patrunde pana la inima.

Scopul artei este de a dezvalui arta si de a-l ascunde pe artist.

Nemultumirea e primul pas catre progresul unui om sau al unei natiuni.

Adevărul nu este niciodată amuzant, altfel toată lumea l-ar spune. © CCC

De ce sa folosim cuvinte mari? Inseamna atat de putin.

Geniul e mai trainic decat frumusetea. Asa se explica faptul ca noi toti ne chinuim atat de mult ca sa ne imbogatim cat mai temeinic educatia. Prinsi in necrutatoarea lupta pentru existenta, vrem sa ne insusim ceva trainic si ne imbacsim mintea cu tot soiul de fleacuri si amanunte in speranta neroada de a ne pastra locul de astazi. Omul intr-adevar bine informat, iata idealul modern.

Virtuozitatea cea mai uimitoare nu pretuieste niciodata cat cel mai banal adevar.

Mi se poate cere sa caut adevarul, dar nu sa il gasesc.

Pentru a-si regasi tineretea, trebuie doar sa-si inceapa din nou nebuniile. (Portretul lui Dorian Gray) © CCC

Nimic nu e mai frumos decat adevarul, nici mai adevarat decat frumosul.

Cine are o idee adevărata știe, in același timp, ca are o idee adevărată și ca nu se poate îndoi de adevărul acelui lucru. (Etica) Baruch Spinoza “Dacă cineva ar spune că are o idee clară şi distinctă, adică adevărata, despre o substanţă, dar că totuşi se îndoieşte că această substanţă există, ar fi acelaşi lucru ca şi când ar spune că are o idee adevărată, dar se îndoieşte de adevărul ei.” Adevărul se reveleaza în noi. E lipsit de sens să crezi ca cineva ar putea gandi eronat, deoarece a gandi astfel nu inseamna a gândi. Eroarea nu provine dintr-o miscare a gândirii noastre, ci din acțiunea lucrurilor exterioare asupra noastră. Orice idee adevărată contine in sine propria afirmatie și forta reală a acestei afirmatii depinde doar de claritatea ideii. Acesta este motivul pentru care Spinoza nu va opera cu îndoiala metodica (sistematică) in maniera lui Descartes. Fundamentul adevărului nu este o metodă, ci insasi capacitatea de a cunoaște. Descartes considera ca doar ceea ce este clar si evident poate fi adevarat (Adevarat nu poate fi decat ceea ce a fost perceput logic si rational). La fel, pentru Spinoza, criteriul adevărului este claritatea şi distincţia ideilor. Justeţea unei idei clare şi distincte este evidentă şi fără a mai solicita raportarea ei la obiect. Ideea adevărată trebuie să corespundă obiectului său, dar întrucat substanţa cugetătoare/obiectul cugetator/eul care gandeste (res cogitans) şi substanţa întinsă/materia/lumea exterioara (res extensa), conform dualismului lui Descartes, sunt pentru Spinoza una şi aceeaşi substanţă, înlănţuirea ideilor în substanţa cugetătoare este în mod necesar identică cu ordinea lucrurilor în substanţa întinsă. Astfel, Spinoza anticipează cunoscutul principiu gnoseologic materialist, potrivit căruia între legile existenţei şi legităţile gîndirii există o identitate dialectică. Această identitate, fondată ontologic în teoria substanţei, asigură adecvarea deplină la obiect şi deci adevărul ideilor clare şi distincte, fără a mai fi necesar controlul lor empiric.

Numai erorile dau pret adevarului.