Iubirea este bucuria însoțită de ideea unei cauze exterioare. (Etica)
Baruch Spinoza
“Iubirea nu este nimic altceva decat o bucurie care insoteste ideea unei cauze exterioare, iar ura, nimic altceva decat o tristete care insoteste ideea unei cauze exterioare.”
Cu alte cuvinte, a iubi inseamna a experimenta bucuria la ideea existenței altuia. Această definiție a iubirii frapeaza prin simplitatea sa luminoasa, dar și printr-o simplitate singulara, în comparație cu complexitatea experienței iubirii, ce imbină plăcerea și durerea, plenitudinea si esecul. Oare pentru Spinoza orice iubire era scutita de suferinta și el a ignorat nefericirea de a iubi prin faptul că iubirea se defineste ca bucurie ce poate fi si sursă de nefericire? Dar, daca nu ar fi bucurie, nimeni nu s-ar atasa atat de mult de ea, alergand spre propria suferinta. Prin urmare, fara iubire, nu exista nici nefericire, dar nici mântuire.
Definitia conform careia iubirea este considerata o forma de bucurie, o bucurie însoțită de ideea unei cauze exterioare, explică esenţa iubirii. Iubirea este bucurie, adica alterarea puterii de a acționa, care este în prim-plan în fața obiectului. Este doar percepția noastră asupra acestui obiect care ne face să credem că el este cauza iubirii.
Definiția tradițională conform careia iubirea este voinţa aceluia care iubeşte de a se uni cu lucrul iubit nu exprimă esenţa iubirii, ci proprietatea sa. Astfel, această proprietate constă în voinţa aceluia care iubeşte de a se uni cu lucrul iubit, neintelegand prin voinţă un consimţământ sau o deliberare sau o decizie liberă şi nici dorinţa de a se alătura lucrului iubit, când el lipseşte, sau de a-l avea mereu prezent, când el este de faţa. Iubirea poate fi conceputa fără una sau alta din aceste dorinţe. Prin voinţă se înţelege mulţumirea/satisfactia celui care iubeşte, datorita prezenţei lucrului iubit, prin care bucuria aceluia care iubeşte este întărită sau cel puţin, alimentată.
Alte afecte sunt derivate succesiv și explicate în același mod. Astfel, contrariul iubirii, în următoarea definiție, “Ura este tristețea însoțită de ideea unei cauze exterioare”.
Cu cât circumstanțele sunt mai mult împotriva ta, cu atât mai mare va fi puterea ta interioară.
© CCC
Timpul nu este o calitate a lucrurilor, ci numai un mod de a gandi.
Un om tare, cand e lovit, isi sporeste puterea.
Exista numai doua virtuti. O, de-ar fi de-a pururi unite: bunatatea mereu puternica, puterea mereu buna.
Slăbiciunea puterii este să crezi numai în putere.
© CCC
Numai neputinciosii dispretuiesc puterea.
E o lege istorica: invingatorii isi insusesc imediat viciile invinsilor. S-ar spune ca o anumita imoralitate molipsitoare tasneste direct din centrul puterii.
Nimeni nu are obligatii mai mari decat puterile lui.
Posesiunea puterii, fie ea cat de mare, nu ofera stiinta de a ne servi de ea. Puterea ne lasa asa cum suntem, ea nu intareste decat pe cei tari.
Fundamentul dreptatii este doar egalitatea.
Dacă vrei, cât de cât, să fii drept cu altul, pune-te-n locul lui.
Cei mai multi oameni nu se cunosc pe ei insisi.
Dreptatea fara forta este neputincioasa, forta fara dreptate este tiranica.
Și el e emirul, și toate le are...
E tânăr, e farmec, e trăsnet, e zeu,
Dar zilnic se simte furat de-o visare...
Spre Meka se duce cu gândul mereu,
Și-n fața dorinței — ce este — dispare
Iar el e emirul, și toate le are.
(Noaptea de decembrie)
Cine e puternic te constrange nu numai cand, aparent, te invita, ci chiar cand te roaga.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.