Citate de Oscar Wilde

Nu e suficient sa vrem un lucru sau altul: esentialul este sa putem deveni ceea ce dorim sa fim. Daca ne lipseste capacitatea necesara, orice efort in acest sens poate aparea de-a dreptul ridicol.

A fi intr-adevar ceva inseamna implicit a valora ceva.

Greselile unui om mare se deosebesc de greselile unui om de rand prin aceea ca de obicei se pot explica din insusirile lui bune.

Asadar, cine sunt eu? Cel din testele de personalitate? Dar ele nu fac decat sa ma decupeze-n diapozidve subtiri. In momente diferite, dupa ele, am personalitati diferite. Interiorul nostru nu e insa un album de fotografii. Noi nu suntem obiecte, ci procese. Eu sunt, in cele din urma, cautarea mea de sine. Exist pentru ca ma caut pe mine insumi. Nu ma caut ca sa ma gasesc; faptul ca ma caut pe mine insumi este semnul ca deja m-am gasit.

Orice influenta e imorala…Fiindca a influenta pe cineva inseamna a-i darui propriul tau suflet. Cel influentat nu mai gandeste in felul lui firesc si nu mai e consumat de pasiuni firesti. Virtutile lui inceteaza de a mai fi propriile lui virtuti... Un asemenea om ajunge sa fie ecoul muzicii altuia, interpret al unui rol care nu a fost scris pentru el. Scopul vietii este autodezvoltarea. Deplina inflorire a personalitatii — iata sensul existentei sub soare a fiecaruia dintre noi.

Lumea a fost stridia mea, dar nu am folosit furculița potrivită.

Un suflet mare este mai presus de jignire, de nedreptate, de durere si de batjocura; si ar fi invulnerabil daca nu ar suferi de compatimire.

Păcatul este singura notă de culoare vie care subzistă în lumea modernă.

De fiecare data cand iubim este singura oara cand am iubit vreodata.

Geniul e mai trainic decat frumusetea. Asa se explica faptul ca noi toti ne chinuim atat de mult ca sa ne imbogatim cat mai temeinic educatia. Prinsi in necrutatoarea lupta pentru existenta, vrem sa ne insusim ceva trainic si ne imbacsim mintea cu tot soiul de fleacuri si amanunte in speranta neroada de a ne pastra locul de astazi. Omul intr-adevar bine informat, iata idealul modern.

Tineretea zambeste fara motiv. Este unul din farmecele ei de capetenie.

Ceea ce esti nu poti vedea, ceea ce vezi e doar umbra ta.

Cei mai multi dintre noi traim in lumea exterioara si ne identificam (o facem de la trei ani) cu imaginea noastra din oglinda. Suntem cei care suntem. Cand spunem "eu", ducem aratatorul spre piept: sunt corpul meu, un lucru din lumea larga. De obicei n-avem timp de introspectie si, daca ne cautam constient propria noastra fiinta, o facem nu catre interior, ci spre suprafata mereu schimbatoare si colorata a vietii, ca un alergator care ar porni o cursa tasnind invers din start.

In fond de ce dorim sa fim mari, sa fim genii creatoare? Pentru posteritate? Nu. Pentru a ne arata multimea cu degetul? Nu. Ci pentru a ne mentine truda zilnica in incredintarea ca ceea ce facem merita osteneala, ca este ceva unic. Pentru azi, nu pentru eternitate.

A fi apt de o pasiune si a nu o trai, te face incomplet si limitat.

Fiecare experienta isi are valoarea ei.

Cei carora li se da locul al doilea in mod unanim si nu cedeaza locul intai nimanui il merita incontestabil.

Soarele nu-si ascunde petele cu minciuni, ci cu un prisos de lumina.

Cei ce vor sa ajunga trebuie sa stie sa renunte. Cine nu poate sacrifica o placere imediata, cine vinde o situatie viitoare stralucita, dar problematica, pentru ca are nerabdarea de a avea imediat o placere, acela nu va realiza nimic din aspiratiile sale.

Toti traim in aceeasi lume. Binele si raul, pacatul si nevinovatia merg mana in mana pe acest pamant. A inchide ochii ca sa nu vezi jumatate din viata, si ca sa traiesti fara griji, e ca si cum ti-ai scoate singur ochii, crezand ca vei merge fara primejdie prin locuri pline de gropi si rape.