Feodor M. Dostoievski
Feodor Mihailovici Dostoievski, 11 nov. 1824 – 9 feb.1881, scriitor rus, unul dintre marii prozatori ai literaturii universale. A trăit 57 de ani.
Scriitor emblematic al Rusiei secolului al XIX-lea, Feodor Dostoievski este unul dintre oamenii de litere a căror operă a dat o inflexiune de durată peisajului literar.
După o copilărie marcată de durere și doliu, a pătruns în cercurile intelectuale progresiste din Petersburg și s-a implicat în politică.
Arestat de țar și condamnat la patru ani de închisoare în Siberia, descoperă clasele muncitoare victimizate, ceea ce îl obligă pe intelectualul de salon să se deschidă către o cu totul altă realitate. Apoi a reluat legătura cu liberalii și a devenit un naționalist convins, apărător fervent al „bunului popor rus”.
Inspirat de lecturile sale, în special de Balzac, pe care l-a tradus în propria sa limbă, Feodor Dostoievski a început să publice devreme romane. Scrierea sa, marcată cu hotărâre de abundența dialogurilor și multiplicitatea punctelor de vedere, se află la baza problemelor romantice contemporane: „tipul” literar este abandonat în favoarea unor personaje complexe și ambigue care se construiesc prin interacțiunile lor sociale, ca în „Crimă și pedeapsă” sau „Frații Karamazov”.
Opera sa chinuită, bântuită de căutarea autenticității, se străduiește să descrie lumea în toată realitatea ei. Atât în viața sa, cât și în scrisul său, Dostoievski se luptă cu o profundă neliniște metafizică și cu o credință arzătoare.
Cariera lui a continuat să oscileze între exaltare și deziluzie și abia târziu a fost recunoscut. Din anii ’50 au fost mulți autori care, într-un moment în care totul devine dialog, se revendică ca discipoli ai săi.
Opere principale:
– romanele: Crimă și pedeapsă, 1866; Frații Karamazov, 1879-1880; Idiotul, 1868; Adolescentul; Umiliți și obidiți, 1861; Oameni sărmani, 1846;
– romanul autobiografic: Amintiri din casa morților, 1862.
Citate asemanatoare
-
Intelegeti-ma! sacrificiul voluntar, facut in deplina constiinta si liber de orice constrangere, jertfa de sine spre binele tuturor, acesta este, dupa mine, semnul celei mai inalte dezvoltari a personalitatii.Trebuie să iubeşti viaţa mai mult decât sensul vieţii.O fiinta care se obisnuieste cu toate este, cred, cea mai buna definitie a omului.Este posibil să-i iubeşti pe toţi oamenii? Bineînţeles că nu, ba chiar ar fi nenatural. În iubirea abstractă faţă de toată omenirea, te iubeşti aproape întotdeauna doar pe tine însuţi.Imi e destul sa stiu ca pot.Daca un om rade din tot sufletul, inseamna ca e un om bun.Un om intreg isi jertfeste si viata cand socoteste ca e necesar.O greșeală originală e mai bună decât un adevăr banal. © CCCDupa insucces, planurile cele mai bine intocmite par absurde.Durerea adanca tace si se ascunde.Respectul fata de ceilalti, un respect plin de modestie si politete, e prima conditie a adevaratei egalitati, mai mult, fara de care cred ca e cu neputinta sa te arati superior. Numai printr-o totala lipsa de infumurare poti ajunge la suprema omenie si te poti dovedi un om care se respecta pe sine insusi in orice situatie s-ar gasi si oricare i-ar fi locul harazit de soarta. Sa-ti cunosti locul pe lume si sa stii sa te respecti sunt insusiri foarte rare, cel putin tot atat de rare ca adevarata demnitate.A doua jumatate din viata omului se compune de obicei numai din deprinderile acumulate in prima jumatate.In toate, cu cat alegi calea cea mai simpla, cu atat e mai bine.Exista amintiri atat de dureroase incat iti pricinuiesc o suferinta fizica.Un idealist, atunci cand se izbeste de realitate, e totdeauna mai inclinat decat oricine sa creada ca orice ticalosie e posibila.Dorinta, ca si nevoia, n-are oprelisti.Nu există în lume nimic mai greu decât sinceritatea şi nimic nu este mai uşor decât linguşirea.Nu te minti singur. Cel care se minte pe sine, si-si pleaca urechea la propriile sale minciuni, ajunge sa nu mai deosebeasca adevarul nici in el, nici in jurul lui, sa nu mai aiba respect nici pentru sine, nici pentru restul lumii.Adesea, cand suntem nefericiti, simtim cu mai intensa durere nenorocirea altora; in loc sa se disperseze si sa se destrame, dimpotriva, sentimentul creste si devine mai puternic, mai adanc, mai intens.Învăţaţi şi citiți. Citiți cărţi serioase. Viața va face restul.Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.