Citate de Heinrich Heine

O, dacă Soarta ne unea, Cum îmi juraseși, mi se pare, N-aș mai fi fost, în pacea mea, De-atâtea nebunii în stare!   De vină tu ești, deci, deși Certat sunt eu, pentru păcate, De cei ce n-au de unde ști Că tu ai rupt logodna, poate.   Mi-era, ca și al tău, curat Pe-atuncea sufletul, de-aceea Putea curma orice păcat. - Azi, altuia îi ești femeia!   Aș fi în stare să-i zdrobesc Și liniștea și fericirea, Dar pentru că te mai iubesc, regret Nu-l pot urî - așa mi-e firea!   De când plecat-ai, în zadar Îmi caut tihna, chip de înger! Tot ce găseam la tine, doar La multe caut azi, și sânger!   Adio, deci, nu te regret, Nădejdea-n ajutor nu-mi vine; Mândria însă-ncet, încet, M-o face să te-alung din mine! (…)   Azi, caut alte bucurii: În câte o ceată zgomotoasă (Pe gânduri, aș înnebuni!) Încerc sa uit tot ce m-apasă.   Dar chiar așa, câte un gând Se mai strecoară prin beție, - Și diavolii m-ar plânge - aflând Că te-am pierdut pentru vecie! (Unei doamne)

E o fericire sa fii iubit. E una si mai mare: sa iubesti. Cine le are pe amandoua e mai presus de lumea timpului, mai tare decat soarta, mai tare decat moartea.

Iubirea cu adevărat omenească se poate baza doar pe respectul reciproc al demnităţii omeneşti, şi nu doar pe un capriciu al sentimentelor sau pe un capriciu al inimii.

Cand simpatizam puternic pe cineva, cream de obicei un tip ideal, pe care-l purtam in suflet si pe care persoana iubita trebuie sa-l imbrace, sa si-l apropie in totalitate. Si toate gesturile sale le asimilam acestui tip ideal. Daca din cand in cand suntem contrazisi, intrebuintam o intreaga sofistica pentru a ne demonstra noua insine identitatea intre persoana iubita si tipul nostru mental. Cu cat diferenta e mai mare, cu atat imaginatia noastra trebuie sa lucreze mai mult; cu cat obiectul e mai inferior, cu atat contributia noastra imaginativa e mai intensa, fiindca trebuie sa-l creeze aproape din nou.

M-a privit mirată, iar eu mi-am dat seama deodată că iubisem toată viaţa mea această femeie! (Maestrul și Margareta)

Iubirea adevarata te face totdeauna mai bun, oricare ar fi femeia care o inspira.

Sa inteleg ca iarna va aduce doar putin frig in necuvintele noastre care sunt spuse mult mai apasat decat orice vorbe? Nu cred fiindca e anotimpul gerurilor extreme, cand totul e inghetat inclusiv privirile noastre. Şi atunci ne vom desparti la fel de accidental cum ne-am intalnit sau lacrimile noastre inghetate se vor sparge pe asfaltul negru al gandurilor despre o iubire trecatoare care se credea eterna in adancurile sufletelor noastre?

Înalță un cântec pentru ea, o, muză! Fecioara cu cunună de violete-n păr, Și laudă-i reflexele schimbătoare de pe gâtul fin, Vocea-i șoptită și plină de veselie.   Cântă înc-o dată farmecele-i mii Splendoarea-ncântătoare a ochilor, Obrajii bruni și brațele mlădioase Și sânul întunecat și gingaș.   Da, cântă pentru totdeauna despre ea, Stăpâna-mi delicată și ademenitoare, Cea mai frumoasă dintre toate câte au fost și sunt, Sappho a mea cea cu zâmbet dulce. (Nu mai mult pentru Lycus) În mitologia greacă, Lycus sau Lykos (Lúkos, „lup”, în greaca veche) a fost de două ori regent al orașului antic Teba (Beoția).  Aici, Lycus poate fi unul dintre tinerii pe care Alceu îi admira, potrivit lui Horațiu (Ode, 1, 32, 10), „frumosul Lycos cu părul și ochii negri”). Copyright © CCC All rights reserved.

Adeseori, oamenii tin sa iubeasca si nu stiu cum sa-si realizeze dorinta aceasta. Isi cauta jugul fara sa poata da de el si - daca indraznesc sa spun asa - sunt nevoiti sa ramana liberi. (Caracterele - Despre inima)  

Greutatea lumii este iubirea. Sub povara singurătății, sub povara nemulțumirii. (Cântec) © CCC

Pentru că revelaţia unirii desăvârşite aceasta e: te regăseşti pe tine în clipa când te pierzi. (Nuntă în cer)

Dragostea creste in raport direct cu numarul kilometrilor ce fac doi indragostiti ca sa se intalneasca.

Dragostea e ca un zâmbet: niciodată nu are valoare dacă nu o dăruieşti.

Ce viu e-al firii

Chip luminos!

Ce mândru soare,

Ce plai voios!

E-n floare-acum

Orice vlăstar,

Şi glasuri mii

Pe crengi răsar.

De-avânt şi cânt

Tot omu-i plin.

O, câmp, o, cer!

O, râs senin!

O, tu, iubire,

Dalbă splendoare,

Ca-n zori un abur

Pe munţi în zare!

Tu-nfiorezi

Proaspăta glie

Şi-al firii imbold,

Iar lumea re-nvie.

O, dulce fată,

Ce dragă-mi eşti!

Ce calzi ţi-s ochii!

Cât mă iubeşti!

Precum ciocîrliei

Cântare şi-azur,

Iar florii o boltă

Cu aerul pur,

Aşa-mi eşti tu dragă,

Şi-o flacără sunt!

Tu, ce duh tânăr,

Extaz şi avânt

Spre vers şi dansuri

Îmi dăruieşti,

Fii pururi ferice,

Precum mă iubeşti!

(Cântec de mai)

(Traducere Teodor Boşca)

Pentru oameni, nimic nu este niciodata castigat o data pentru totdeauna, nici in dragoste, nici in prietenie. (Femeia fariseu) © CCC

Această iubire absurdă pe care i-o port rămâne pentru mine un mister de nepătruns. (Amantul) © CCC

Nimeni nu iubeste pe cel ce nu poate iubi pe nimeni.

Desigur, poți iubi pe cineva, dacă nu-l cunoști destul de bine.

Dragostea este spatiul si timpul masurate cu inima.

Dragostea este un ţesător viclean de fantezii şi basme. © CCC