Citate de Lucius A. Seneca

Infraneaza-ti teama prin speranta. Nici un motiv de temere nu e atat de puternic, ca sa nu fie si mai puternica convingerea ca uneori cele temute ne potolesc si cele sperate ne amagesc.

Spre deosebire de animale, omul isi conserva speta pe cale fiziologica, dar si morala, aceste principii fiind in multe privinte chiar ostile.

Nu-i om care sa nu-si exagereze durerea.

Nu te chinui inainte de vreme, deoarece suferintele de care te temi, ca si cum te-ar ameninta dintr-o clipa in alta, poate ca n-au sa vina niciodata…Unele ne chinuiesc mai mult decat trebuie, altele ne chinuiesc, desi n-ar trebui deloc.

Sa dai crezare unui hain este a-i da mijlocul de a face un rau.

Adevarul este fiul timpului.

Nu socotim nimic mai scump decat o facere de bine, atat timp cat o dorim, si nimic mai ieftin, de indata ce am obtinut-o.

Sufletul sa se deprinda cu nevoile vietii, chiar cand nu duce grija de nimic, si sa se caleasca impotriva loviturilor sortii, chiar cand norocul ii zambeste.

Non quamdiu, sed quam bene vixeris refert. Nu intereseaza cat timp ai trait, ci cat de corect. (Seneca Philosophus, Epistulae)

E lucru mare ca un om sa fie mereu acelasi.

Daca vrei sa fii fericit, roaga pe zei sa nu ti se realizeze ceva din cele dorite.

Sunt unii care, pentru a straluci printr-un cuvant care le place, se avanta intr-o sfera care le este straina.

Omul trebuie sa aiba pe cineva pe care sa-l respecte, a carui autoritate sa-i sfinteasca pana si adancul tainic al sufletului.

Orice ambitie are acest pacat: nu priveste in urma…placerea de a vedea in urma lui multi insi nu-i atat de mare ca durerea de a vedea pe vreunul inaintea lui.

Morala e in fapte, nu in sentimente.

E tot atat de rau sa fii dispretuit, pe cat este de rau sa fii invidiat.

Nici un geniu nu a fost lipsit de un dram de nebunie.

Filosofia este singurul mijloc de a depasi conditia de muritor si chiar de a o transforma in nemurire.

Morala. Viata morala. Fiecare sa-si descopere datoria, sa-i prescrie caracterul, limitele. Sa-si aleaga atitudinea, dupa cum judeca el in cursul unei experiente niciodata intrerupte a unei vesnice cautari. Disciplina, rabdare. Sa navighezi intre relativ si absolut, intre posibil si dorit, fara a pierde din vedere realul, ascultand glasul adancii intelepciuni ce salasuieste in noi. Sa-ti ocrotesti fiinta. Sa nu te temi ca te inseli. Sa nu te temi sa te renegi mereu. Sa-ti vezi greselile, pentru a merge tot mai adanc in lamurirea propriei tale fiinte si in descoperirea propriilor tale indatoriri.

Prima cauza pentru care cineva este nerecunoscator este ca nu poate fi destul de recunoscator.