Citate de Orson Welles

Uneori, adevarul replicilor pe care le spun ma sperie. Dar trebuie ca aceasta frica sa nu transpara niciodată. Aceasta este minunata disciplina a teatrului. Iubesc teatrul pentru aceasta disciplina, pentru ca, in afara lui, eu nu sunt disciplinata. Sunt impulsiva. © CCC

Regizorul care imi place cel mai mult este Griffith. Cred că este cel mai bun regizor din istorie. Cel mai bun, mult mai bun decat Eisenstein. Cu toate acestea, il admir mai mult pe Eisenstein. © CCC [David Wark Griffith (22 ianuarie 1875 - 23 iulie 1948), regizor american, unul dintre cei mai importanți regizori din istoria cinematografiei și cel care a transformat primul film în artă. Din filmografia sa, cele mai cunoscute rămân: "Nașterea unei națiuni" (1915) și "Intoleranță" (1916). Serghei Mihailovici Eisenstein (23 ianuarie 1898 - 11 februarie 1948), cineast rus care a revoluționat cinematografia de la începutul secolului al XX-lea prin teoria sa a montajului, pe care a concretizat-o în filme, dintre care Crucișătorul Potemkin (1925) este cel mai cunoscut. Din filmografia sa: Alexandru Nevski (1938), Ivan cel Groaznic, seria I-a (1944), Ivan cel Groaznic, seria a II-a (1958).]

Cele mai fericite momente sunt acelea din repetiţii, când începe să se coacă personajul. Când premiera a avut loc şi s-a tras cortina şi te dezbraci de personaj şi intri în hainele tale nu eşti fericit. Deloc. Cred că arareori un actor care şi-a făcut treaba cum trebuie pleacă fericit acasă după premieră.

Teatrul a fost intotdeauna o scoala pentru tineri, pentru oamenii pe jumatate cultivati si pentru femei, adica pentru cei care, posedand inca deprinderea de a se insela sau de a se lasa inselati, sunt accesibili iluziei si fortei de sugestie a autorului.

Într-un interviu am fost întrebat: Ce îţi place mai mult la Octavian Cotescu? Vali Seciu, am răspuns. Minţeam. Un pic.

Cel mai bun film al meu este Falstaff, apoi Ambersonii. Falstaff este completarea, patruzeci de ani mai târziu, a filmului Cetăţeanul Kane pe care l-am turnat la începutul vieţii mele. © CCC

Teatrul este viață. Mai puțin momentele ei de plictiseală. © CCC

Sir Laurence Olivier este cel mai mare actor pe care l-am cunoscut vreodata. © CCC

Odată am plâns la sfârşitul vacanţei de iarnă şi am spus că eu nu mai vreau la şcoală, vreau la teatru. Iar tata m-a înţeles şi cu înţelepciunea sa caracteristică mi-a spus: „Da’ tată, dar e ruşine să te duci la teatru dacă tu nu termini şcoala. Aşa că hai să terminăm şcoala cu bine şi pe urmă te duci la teatru!“. M-a convins şi aşa a fost. Pentru că mi-aţi amintit de acea perioadă vă spun sincer că mi-aş dori să văd din nou în jurul meu eleganţă, bun-gust, politeţe, respect faţă de ceilalţi şi decenţă.

Regizorii pe care ii admir cel mai mult sunt cei care au recurs cel mai putin la tehnica. Cei care s-au eliberat de ceea ce mă acuză cu înverşunare. Cu alte cuvinte, filmele care îmi plac cel mai mult sunt cele care seamana cel mai puţin cu cele de care sunt acuzat a le face. © CCC

Viaţa de actor este o viaţă foarte complexă, treci prin foarte multe stări şi trăiri la fiecare spectacol. Este acea viaţă de damnat care nu ştie decât să ardă pentru scenă. Menirea teatrului este una civilizatoare, formatoare. Teatrul pune întotdeauna probleme de rezolvat, cum ar fi laşitatea, minciuna, trădarea, lipsa de nobleţe, mila, înţelegerea, dărnicia. Teatrul e un curăţător de nemernicii ca şi filosofia, ca şi religia. Prin adevărul pe care l-am trait prin rol nu trişez, am trăit intens viaţa unui personaj pe care îl dăruiesc publicului, transmit trăire adevărată. Am intrat în pielea personajelor mele întotdeauna.

Eu fac piese si sotia mea, scene. © CCC

Imi stiu intotdeauna replicile. Vivien Leigh © CCC

E mai usor sa construiesti un teatru decat sa gasesti actori buni.

Shakespeare nu a scris niciodata tragedie pură, ci melodrame care aveau statura tragediilor. © CCC

De indata ce intru in teatru, ma simt in siguranta. Iubesc publicul, iubesc oamenii, si joc pentru a le face placere. © CCC

Nu obişnuiesc să regret personaje, nici jucate, nici nejucate. Cred că scenariile cele mai solid construite sunt cele care încap pe mana unui talent regizoral solid construit. Şi invers.

Ceea ce oamenii doresc cu adevărat în teatru este implicarea fanteziei și nu a realității. © CCC

In Italia, timp de 30 de ani, sub tutela familiei Borgia, s-au inregistrat razboaie, o teroare de nedescris, crime si varsare de sange, dar italienii au reusit sa ni-i dea pe Michelangelo, Leonardo da Vinci si Renasterea in sine. In Elvetia, a existat mereu o dragoste frateasca; au avut 500 de ani de democratie si pace si ce ne-au oferit? Ceasul cu cuc.

Pusa in scena, Coliba Unchiului Tom a facut sa planga multi proprietari de sclavi, care s-au induiosat atata timp cat a durat reprezentatia si care dupa spectacol si-au pastrat moravurile, obiceiurile si ideile proprii asupra negrilor.