Citate de Orson Welles

Cele mai fericite momente sunt acelea din repetiţii, când începe să se coacă personajul. Când premiera a avut loc şi s-a tras cortina şi te dezbraci de personaj şi intri în hainele tale nu eşti fericit. Deloc. Cred că arareori un actor care şi-a făcut treaba cum trebuie pleacă fericit acasă după premieră.

Am fost binecuvantată cu o copilărie frumoasă ca-n poveşti, cu servitori, jucării, ieşiri la teatru şi cinematograf, păstrez şi acum imaginea mărgelelor preţioase ale mamei şi a fracului impecabil pe care îl purta tata când plecau la bal… Îmi amintesc că la 6 ani m-au dus părinţii prima dată la teatru, la Teatrul Naţional – o splendoare de teatru, o bijuterie care a ars în ultima zi a războiului -, cred că frumuseţea acelui spectacol, dar şi a celorlalte pe care le-am văzut mai apoi m-au motivat în alegerea mea. Cum ajungeam acasă improvizam scenete, pentru că aveam o imaginaţie de neoprit. Mi-am dorit să fiu şi eu acolo sus pe scenă.

Ceea ce m-a făcut sa urc pe scenă şi sa intru în arena, nu a fost lipsa de curaj, a fost o lipsă totală de ambiţie.

Pusa in scena, Coliba Unchiului Tom a facut sa planga multi proprietari de sclavi, care s-au induiosat atata timp cat a durat reprezentatia si care dupa spectacol si-au pastrat moravurile, obiceiurile si ideile proprii asupra negrilor.

Cel mai bun film al meu este Falstaff, apoi Ambersonii. Falstaff este completarea, patruzeci de ani mai târziu, a filmului Cetăţeanul Kane pe care l-am turnat la începutul vieţii mele. © CCC

Uneori, adevarul replicilor pe care le spun ma sperie. Dar trebuie ca aceasta frica sa nu transpara niciodată. Aceasta este minunata disciplina a teatrului. Iubesc teatrul pentru aceasta disciplina, pentru ca, in afara lui, eu nu sunt disciplinata. Sunt impulsiva. © CCC

Teatrul este viață. Mai puțin momentele ei de plictiseală. © CCC

Regizorii pe care ii admir cel mai mult sunt cei care au recurs cel mai putin la tehnica. Cei care s-au eliberat de ceea ce mă acuză cu înverşunare. Cu alte cuvinte, filmele care îmi plac cel mai mult sunt cele care seamana cel mai puţin cu cele de care sunt acuzat a le face. © CCC

Regizorul care imi place cel mai mult este Griffith. Cred că este cel mai bun regizor din istorie. Cel mai bun, mult mai bun decat Eisenstein. Cu toate acestea, il admir mai mult pe Eisenstein. © CCC [David Wark Griffith (22 ianuarie 1875 - 23 iulie 1948), regizor american, unul dintre cei mai importanți regizori din istoria cinematografiei și cel care a transformat primul film în artă. Din filmografia sa, cele mai cunoscute rămân: "Nașterea unei națiuni" (1915) și "Intoleranță" (1916). Serghei Mihailovici Eisenstein (23 ianuarie 1898 - 11 februarie 1948), cineast rus care a revoluționat cinematografia de la începutul secolului al XX-lea prin teoria sa a montajului, pe care a concretizat-o în filme, dintre care Crucișătorul Potemkin (1925) este cel mai cunoscut. Din filmografia sa: Alexandru Nevski (1938), Ivan cel Groaznic, seria I-a (1944), Ivan cel Groaznic, seria a II-a (1958).]

Un film nu este precum unul dintre acele tablouri în care se picteaza, una câte una, frunzele unui copac. © CCC

Meseria de actor reprezinta viata noastra. Si eu, si sotul meu am avut parte de o meserie grea, in sensul rolurilor imense pe care le-am jucat cu o mare raspundere de fiecare data. Fiecare spectacol l-am considerat ca o premiera, atat de mult ne preocupa. Daca aveam spectacol intr-o seara, nu ne duceam linistiti la ora spectacolului, cu vreo doua zile inainte incepeam sa ne pregatim. Nu mai vorbesc de repetitiile grele, noptile nedormite cu gandul la rol, la ce trebuie facut. In vremurile trecute se respecta mai mult aceasta meserie. Teatrul National era intr-adevar prima scena a tarii, cu spectacole splendide, de mare succes, cu mari valori, cu salile pline, ceea ce nu mai exista astăzi.

Eu fac piese si sotia mea, scene. © CCC

Mie, oricum, scena mi-a dat posibilitatea să exist în toată puterea mea. Scena m-a transformat într-un fel de… ca să mă exprim foarte la îndemână, burlan, un instrument prin are circulă un şuvoi de energie, care altfel nu ştiu pe unde ar fi scăpat. Pentru că în momentul în care nu mai curge nimic prin el, rămâne gol, gol, gol. Şi fiecare premieră eşti aşa: gol.

Ca actor, Charlie Chaplin este foarte bun, senzaţional. Dar în filmul de comedie, îl prefer pe Buster Keaton. El este un excelent actor, un excelent regizor, ceea ce Chaplin nu este. Şi Keaton are întotdeauna idei fabuloase. © CCC

In Italia, timp de 30 de ani, sub tutela familiei Borgia, s-au inregistrat razboaie, o teroare de nedescris, crime si varsare de sange, dar italienii au reusit sa ni-i dea pe Michelangelo, Leonardo da Vinci si Renasterea in sine. In Elvetia, a existat mereu o dragoste frateasca; au avut 500 de ani de democratie si pace si ce ne-au oferit? Ceasul cu cuc.

Un film este ceva foarte personal, mai mult decat teatrul, pentru că filmul în sine este ceva mort. Filmul nu se hraneste cu reacţia publicului. Un film nu prinde viaţă, pentru că este proiectat într-o sala. In definitiv, şi pentru totdeauna, un film este la fel de mort ca si o carte. Si, potential, veşnic viu. © CCC

Sir Laurence Olivier este cel mai mare actor pe care l-am cunoscut vreodata. © CCC

Teatrul a fost intotdeauna o scoala pentru tineri, pentru oamenii pe jumatate cultivati si pentru femei, adica pentru cei care, posedand inca deprinderea de a se insela sau de a se lasa inselati, sunt accesibili iluziei si fortei de sugestie a autorului.

In rândul tinerei generaţii, Kubrick imi pare un gigant. © CCC

Nu obişnuiesc să regret personaje, nici jucate, nici nejucate. Cred că scenariile cele mai solid construite sunt cele care încap pe mana unui talent regizoral solid construit. Şi invers.