Te apuca groaza cand cantaresti la rece tot ceea ce sta in calea pacificarii oamenilor. Cate veacuri vor mai trebui sa treaca pana cand evolutia morala va eradica din omenire intoleranta instinctiva, respectul innascut pentru forta brutala, placerea asta fanatica a animalului de a triumfa prin violenta, de a-si impune prin violenta felul lui de a simti, de a trai, celor mai slabi, care nu simt, care nu traiesc ca el?
Bucuria se impartaseste, nu si durerea. Aceasta ne apartine. E a noastra… Nu sufera imparteala.
Sa nu cer nimic, sa nu accept nimic - mi-am spus intotdeauna -, e singurul mijloc de a-mi pastra libertatea. Caci acceptarea te indatoreaza… uneori o atitudine, un gest… un cuvant iti dezvaluie simtamintele aceluia al carui debitor ai devenit… adeseori o generozitate ascunde un interes.
,,A intelege totul inseamna a ierta totul”. Din pacate, nu ne dam intotdeauna osteneala sa intelegem... sau macar sa incercam sa intelegem. Ne ingaduim, mai ales cand persoana noastra e in joc, sa judecam cu partinire sau, cand buna noastra dispozitie este atinsa, fara indulgenta.
Nimic mai frumos decât pacea nu îi este dat omului să cunoască; mai bine o pace decât nenumărate triumfuri.
© CCC
Sa nu te inseli pe tine insuti, ci sa te folosesti de ceea ce ai dobandit — de experienta ta —, pentru a merge mai departe…, mai sus. Sa adaugi ceva in plus la ceea ce ai facut.
Viata nu mai are rost cand speranta sau increderea lipseste. Trebuie sa mergi inainte…, deoarece cand totul s-a prabusit si cand sufletul dobandeste certitudinea ca nimic nu mai foloseste la nimic, ca a ajuns la limita poate, iti spui: la ce bun ?
Când casa unui om este plină de câini sălbatici, trebuie să caute pacea în altă parte.
(Ținutul chinezesc)
© CCC
La baza oricarei dorinte de pace exista urmatorul postulat: credinta in progresul moral al omului.
Pacea nu poate veni decât ca o consecință a iluminării umanității.
Sa-ti concepi opera… s-o simti… apoi s-o stapanesti. Sa fii constient de ea… s-o critici ca si cum nu tu insuti ai fi autorul.
Opera de arta este expresia unei emotii analizate, decantate, trecute prin filtrul gandirii.
Nu ma multumesc a zice ca pacea e cu putinta, mai zic ca ea e inevitabila. Va veni o zi cand tunurile nu vor mai fi decat piese de muzeu, aratate oamenilor ca niste instrumente barbare, de care ei se vor mira ca au putut exista vreodata.
Uneori, un cuvant ne dezvaluie o taina. Un gand pe care nu-l banuiam... si care deodata ne face sa descoperim individul. Iata-ne mai edificati de acest incident decat de o lunga frecventare…Un gand, un cuvant, un gest naruie uneori ceea ce inchipuirea noastra cladise.
Vine si clipa in care nu mai putem suporta povara amintirilor care ne apasa. Ele revin una cate una la suprafata si ne strivesc sub regrete si, adeseori, sub remuscari.
Dezarmarea exterioară necesită dezarmarea interioară. Singurul garant adevărat al păcii este în sine.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.