Îmi place verbul a simți: a simți zgomotul valurilor mării, a simți un miros, a simți sunetul ploii care te stropește pe față, a simți pixul cum așterne gândul pe o foaie goală, a simți mirosul ființei iubite, a-i simți vocea și privirea. A simți e un verb emotiv, care te unește cu cine te simte.
Nu trebuie sa-ti bati joc de prieteni; e inca ceea ce ai mai bun.
A scrie este un fel de a vorbi fara sa fii intrerupt.
(Jurnal)
Numai fumul stie ca exista vant.
(Jurnal, 1893 – 1898)
© CCC
Ceea ce-l pierde pe iepure sunt siretlicurile sale. Daca ar merge drept inainte, ar fi nemuritor.
Sunt un pasionat al adevarului si al minciunilor pe care el le ingaduie.
Viata n-ar fi posibila daca n-am infrumuseta-o putin si n-am incalzi-o cu iluzia simtirii.
N-am sa pot iesi din aceasta dilema: am oroare de necazuri, dar ele ma biciuiesc, ma fac talentat. Pacea si traiul bun dimpotriva, ma paralizeaza. Asadar, ori sa fii o nulitate, ori sa ai vesnic plictiseli. Trebuie sa alegi. Prefer sa am plictiseli, recunosc.
Cand vedem ca altii sunt egoisti, ramanem uimiti: ca si cum numai noi am avea dreptul de a fi, si ardoarea de a trai.
Spre a ne pedepsi pentru lenea noastra, exista, in afara de esecurile noastre, succesele celorlalti.
A gandi inseamna a cauta luminisuri intr-o padure.
E bine ca atunci cand cineva ne imbratiseaza sa ne gandim si la momentul cand ne va palmui.
Primele noastre impresii sunt singurele care nu se sterg. Restul nu-i decat o repetitie, un rezultat al obisnuintei.