Citate de Lucius A. Seneca

Nu-i fericit cel ce crede ca nu e.

Rasplata tuturor virtutilor sta in ele insele; nu le practicam ca sa fim rasplatiti; rasplata unei fapte bune este a fi facut-o.

Știința nu trebuie să se predea în fața Universului și atunci când Pascal încearcă să deducă existența lui Dumnezeu din presupusa infinitate a Naturii, putem considera că se uită în direcția greșită. © CCC

Ce rost are sa iesi in intampinarea suferintei? Vei simti-o destul de repede, cand va da peste tine. In vremea asta pune-ti inainte binele. Ce castigi cu asta? Timp.

Iubeste, daca vrei sa fii iubit.

Nici o robie nu-i mai rusinoasa decat cea de bunavoie.

Daca socotesti prieten pe cineva in care nu ai aceeasi incredere ca si in tine insuti, faci o mare greseala si nu cunosti valoarea adevaratei prietenii.

Animus facit nobilem, cui ex quacumque condicione supra Fortunam licet surgere. Un suflet nobil se ridică, în orice împrejurare, deasupra destinului. (Singur sufletul înnobilează omul; el poate, în orice împrejurare, să se ridice deasupra destinului.) (Seneca, Epistulae, XLIV) © CCC

Orice ambitie are acest pacat: nu priveste in urma…placerea de a vedea in urma lui multi insi nu-i atat de mare ca durerea de a vedea pe vreunul inaintea lui.

În știință, trebuie să cauți idei. Dacă nu există idei, nu există știință. O cunoaștere a faptelor este valoroasă doar în măsura în care faptele ascund idei: faptele fără idei sunt doar spălarea creierului și a memoriei. © CCC

Adevarul este deschis tuturor. Nimeni inca nu l-a luat in stapanire. O mare parte dintr-insul a ramas si pentru urmasi.

Binele suprem este stiinta sau cunoasterea adevarata a naturii.

Inteleptul se multumeste cu sine; cu toate acestea, el doreste sa aiba un prieten, un vecin, un camarad, oricat si-ar fi de ajuns siesi.

Stiintele au doua extremitati care se ating. Prima este pura ignoranta in care se afla toti oamenii la nastere; cealalta, este aceea la care ajung mintile cele mai luminate, care, dupa ce au parcurs tot ceea ce oamenii pot sti, isi dau seama ca nu stiu nimic si se gasesc iar in starea de nestiinta initiala. Dar aceasta este o ignoranta savanta, care-si da seama de ea. Cei ce au iesit din ignoranta naturala si n-au putut ajunge la cealalta au oarecare spoiala din aceasta stiinta suficienta si fac pe invatatii. Acestia tulbura lumea si judeca lucrurile mai rau decat ceilalti. Poporul si invatatii alcatuiesc adevarata lume; ceilalti o dispretuiesc si sunt dispretuiti la randul lor.

Speranta este numele unui bun nesigur.

Prima cauza pentru care cineva este nerecunoscator este ca nu poate fi destul de recunoscator.

Sa vorbim asa cum gandim, sa gandim asa cum vorbim, vorbirea sa fie in concordanta cu viata noastra.

Putini oameni sunt supusi robiei, cei mai multi isi pun ei insisi lanturile.

Nimeni nu ajunge la intelepciune din intamplare.

Acum trebuie doar sa despicam atomul... Unde mi-este dalta?