Citate de Lucian Blaga

Honesta vita, beata est. Viata corecta este fericita.

Viata nu e prafuita, e vie. Asa de vie, asa de plina de seva si de soare ca cine n-are dreptate nu o poate privi in fata...

Viata intelectuala este fata de realitate ceea ce este geometria fata de arhitectura.

Cu penele altuia te poti impodobi, dar nu poti zbura. Acest lucru nu-l prea stiu oamenii, dar il stiu pasarile.

Viata este un joc de sah cu Dumnezeu.

Ea canta si eu ascult. Pe buzele ei calde mi se naste sufletul.

Viata ar fi imposibila daca ne-am aminti totul, important e sa alegem ceea ce trebuie sa uitam.

Chiar si omul care nu da vietii nimic pretinde de la viata totul.

Sa traim din plin: soarele nu rasare de doua ori pe zi si viata nu ne este harazita decat o singura data.

Lumea din preajma, lumea in totalitatea ei, e ca o veste cu totul improbabila, care totusi se confirma.

Viaţa fiecărui om e o poveste scrisă de degetele lui Dumnezeu. © CCC

Atatia oameni se cramponeaza de malurile vietii, dar numai in mijlocul curentului este adevarata viata.

Viata este o floare. Dragostea este mierea din ea. © CCC

Greselile unui om mare se deosebesc de greselile unui om de rand prin aceea ca de obicei se pot explica din insusirile lui bune.

Esentialul, in viata, nu este niciodata exprimat.

Viata mea este o enigma al carei cuvant este numele tau. © CCC

Ce-i viaţa? Să rabzi poate o zi şi alta oare? Odihna, plictiseala, pot ele-ndestula? Cine-şi doreşte ochii apostolilor care Şterşi, îl jeleau pe zeul ce valu-l despica?   Ne-ncântă doar speranţa, a viselor minciune, Şi dragostea, agilă în inimi pătrunzând; Fremătător orgoliul sau voluptatea, când Dă, muzicii, asemenea făgăduinţi nebune! (Onoarea de a suferi - CVI (poezia 106), 1927)

Nu trebuie să permitem ceasului şi calendarului să ne împiedice să vedem că fiecare clipă a vieţii este un miracol şi un mister.

Orice faci şi orice spui şi gândeşti trebuie făcut astfel ca şi cum fiecare clipă ar fi ultima. Viaţa cea mai lungă nu se deosebeşte cu nimic de cea mai scurtă. Fiindcă prezentul e acelaşi pentru toţi şi, prin urmare, aceleaşi sunt şi pierderile, şi toate se reduc, una peste alta, la clipă. Nimeni nu poate pierde nici trecutul, nici viitorul. Fiindcă cine îmi poate lua ceea ce nu am?

Melancolia este o reductie la zero a capacitatii noastre innascute de a ne autoiluziona.