Cine a iesit din cultura fara vointa, fara suflet, fara bunatate, fara iubire de aproape, fara delicatete, mai bine sedea acasa.
Pe muritori, puterea ta divină
I-a zămislit și prefăcut în tină.
Dar de-au fost buni, de ce le-ai vrut pieirea?
Iar de-au fost răi, au cine e de vină?
Nu intuneca cerul altora cu supararea ta.
Pentru durerea ta, stai singur, la bucurie cheama si pe altii: numai asa vei avea tovarasi nefatarnici.
Indrazneala de a muri frumos ii impresioneaza intotdeauna pe oameni.
Infrangerile in dragoste, dor mai mult decat celelalte.
Adevarul e pretutindeni, dar nu-l recunoaste decat acela care-l cauta.
Crisalida se sfarama cand zboara fluturele. De ce te-ai plange, ca de la tine, nimicindu-te, a plecat libera in lume ideea pe care ai hranit-o din insasi fiinta ta.
Pentru odihna ta sa lasi in fiecare zi, pana la moarte, tot ziua de maine.
Daca moartea e intr-adevar o primejdie, trebuie s-o intampinam asa cum ii sade bine unui om: adica barbateste si cu suflet linistit.
In om moare doar ceea ce poate fi perceptibil celor cinci simturi, iar ceea ce se afla in afara acestor simturi, poate ceva imens, cu neputinta de inchipuit, ramane viu.
Tu insuti? Un vechi si bun prieten caruia trebuie sa-i refuzi orice concesie.
E ciudat cum se pot gandi oamenii la moarte cand e atat de facut in viata... Nu te odihnesti niciodata pentru munca ce ai facut-o, ci pentru aceea ce o vei face.
Oamenii nu suporta ideea sfarsitului lor si de aceea incearca sa se amageasca cu iluzii desarte.
Cultura e suflet omenesc in vesnica actiune, tot mai departe si mai sus.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.