Nu toate experientele duc la descoperiri, toate imbogatesc insa cunoasterea… Viata e alcatuita din sesuri, din vai, din piscuri; altfel spus din platitudine si rutina, din deprimare si din bucurie(…). Viata se compune din tevi sparte, din robinete care curg, din tencuieli coscovite, din plase pe care le cari de la piata, din rufe care le speli, din coate-n tramvaie dar si din Bach si din Beethoven, din Shakespeare si din Tolstoi, din Eminescu si din Blaga, din Michelangelo si din Tuculescu. Totul e viata. Noi traim dureri si bucurii, dar mai presus de ele traim viata. Ceva sacru a carui ratiune finala n-o cunoastem sau INCA nu o cunoastem…
Nu e cu putinta ca cineva sa se priceapa la toate.
In fiecare om sunt cel putin doi oameni: omul ideilor si omul simturilor (mintea si inima). Vei gresi intotdeauna daca il vei judeca pe om numai dupa ideile ce le exprima, chiar daca ai constatat ca sunt adevaratele lui idei. Trebuie sa astepti ocaziile de a-i constata adevaratele lui simtiri, cel putin in problemele mai importante.
Daca cunoasterea creeaza probleme, nu ignoranta va duce la rezolvarea acestora.
Putini sunt cei care stiu cat de mult ar trebui sa stie, ca sa stie cat de putin stiu.
Cunostintele ii fac blanzi pe oameni, ratiunea indeamna la omenie; numai prejudecatile ii fac sa renunte la aceasta.
Numai cand se ingramadesc infrangerile, anii, victoriile, poti cunoaste ceva.
Marea problema a spiritului uman, orice drum ar lua, e pretutindeni cunoasterea legilor si cauzelor; nu e multumit cat timp n-a descoperit in noianul de evenimente razlete, fortele permanente si generatoare care provoaca si reinnoiesc invalmaseala schimbatoare din jurul lui. Vrea sa atinga cele doua sau trei pasiuni eterne ce stapanesc omul, cele cateva facultati primordiale care compun rasa, cele cateva circumstante generale care modeleaza societatea si secolul.
As da tot ce stiu pentru jumatate din ce ignor.
Investitia in cunoastere are cea mai mare dobanda.
Oamenii ceilalti nu exista pentru noi decat in masura in care le cunoastem dorintele, preferintele, sperantele, faptele si atitudinea in decursul vietii
Oricine pretinde sa se erijeze in judecator al adevarului si al cunoasterii risca sa piara sub hohotele de ras ale zeilor, pentru ca nu stim cum stau lucrurile cu adevarat si cunoastem doar reprezentarea pe care ne-o facem asupra lor.
© CCC
E foarte periculos sa cunosti lucrurile numai pe jumatate.
Daca i-am cunoaste pe ceilalti ca pe noi insine, ni s-ar parea ca actiunile lor cele mai condamnabile ar merita privite cu indulgenta.
© CCC
Suprema fericire a unui om: aceea de a ajunge cu desăvârșire conștient de propriul său eu… Fiecare trebuie să se lase fără frică în voia instinctului său de dezvoltare, instinct care domină întreaga natura... important pentru fiecare om este să cunoască în mod cât mai independent și mai direct realitatea, și nu s-o perceapă cu ajutorul altora. O astfel de legătură vie cu viața constituie premisa necesară pentru a ajunge la bucuria sănătoasă a cunoștinței fiecărui eveniment, de la cel mai neînsemnat până la cel mai de seamă, ba chiar și până la cel mai dureros. Cine nu cunoaște din proprie experiență cât de fericită e clipa când un colț, tainic încă, al lumii gândurilor sau al lumii adevărului i se dezvăluie nu știe ce înseamnă să trăiești.
E greu pe oameni sa-i cunosti si greu,
chiar si mai greu, sa afli ce gandesc.
Ceea ce oamenii doresc de fapt, nu este cunoașterea, ci certitudinea.
© CCC
Daca pretuim cautarea cunoasterii, ar trebui sa fim liberi sa mergem oriunde ne duce cautarea. O minte libera nu este un caine care latra si este legat de un lant.
Într-o clipă de iubire, îl cunoşti mai bine pe om decât după o lună de observaţii...
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.