Citate despre Cunoastere

Nu-i cunoastem niciodata bine pe oameni; ei au incaperi inchise pentru ochiul superficial.

Despre cei de aproape e bine sa te informezi de departe.

În orice caz, dictonul „Cunoaște-te pe tine însuți” nu este bine spus. Ar fi fost mai corect să se spună: „Cunoaște-i pe ceilalți.” (Thrasyleon) © CCC

Cel mai mare dusman al cunoasterii nu este ignoranta, ci iluzia cunoasterii.

Fiecare se ştie pe sine. Restul - presupuneri, mai subtile, mai puţin subtile. Cînd o să renunţăm la aroganţa de-a ne pretinde atotştiutori asupra semenului nostru?...

Nu toate experientele duc la descoperiri, toate imbogatesc insa cunoasterea… Viata e alcatuita din sesuri, din vai, din piscuri; altfel spus din platitudine si rutina, din deprimare si din bucurie(…). Viata se compune din tevi sparte, din robinete care curg, din tencuieli coscovite, din plase pe care le cari de la piata, din rufe care le speli, din coate-n tramvaie dar si din Bach si din Beethoven, din Shakespeare si din Tolstoi, din Eminescu si din Blaga, din Michelangelo si din Tuculescu. Totul e viata. Noi traim dureri si bucurii, dar mai presus de ele traim viata. Ceva sacru a carui ratiune finala n-o cunoastem sau INCA nu o cunoastem…

Am sentimentul că undeva, în interiorul tău, există cineva despre care nimeni nu știe. © CCC

Trebuie să studiezi și să înveți, astfel încât să-ți formezi propria impresie despre istorie și despre orice altceva, dar nu poți face asta cu o minte goală. Îmbogățește-ți mintea, îmbogățește-ți mintea. Poți să fii sărac, pot să-ți fie rupți pantofii, dar mintea ta e un palat. (Cenușa Angelei) © CCC

Nu exista nici o fiinta umana atat de solid fortificata incat sa nu gasesti un loc de patrundere spre ea, daca esti destul de inteligent si iscusit.

A se ignora este, uneori, mai bine decat a se cunoaste.

S'ignorer vaut mieux parfois que se connaître.

Pentru a descoperi idei importante si adevarate trebuie sa fii vigilent cu tine insuti, sa revii de o suta de ori la punctul de plecare, sa-ti verifici in fiecare clipa presupunerile, sa stii sa lasi multe lucruri la o parte, sa distingi posibilitatile de certitudini, sa masori probabilitatea, sa inaintezi cu metoda pe calea larga si incercata a analizei si experientei.

Exista o varsta in viata cand trebuie sa indraznesti sa fii nedrept, in care trebuie sa indraznesti sa faci “tabula rasa” din tot ce ai invatat sa admiri, sa respecti, si sa contesti totul — minciuni si adevaruri —, tot ceea ce nu ai recunoscut prin tine insuti ca este adevarat. Prin intreaga lui educatie si prin tot ceea ce vede si aude in juru-i, copilul absoarbe un atat de mare numar de min­ciuni si de prostii amestecate cu adevarurile esentiale ale vietii, incat cea dintai datorie a adolescentului, care vrea sa fie un om sanatos, este sa le dea pe toate afara.

Nimic nu-i este mai firesc omului decat dorinta innascuta de a sti.

Noi nu cunoastem ce este acela sufletul, ci doar incercam sa-l explicam!

Oamenii ceilalti nu exista pentru noi decat in masura in care le cunoastem dorintele, preferintele, sperantele, faptele si atitudinea in decursul vietii

Să iubești, într-adevăr, foarte mult intelectul (cunoașterea). Intellectum vero valde ama. (Epistula 413-14, 3) Prin intelect înțelegându-se capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni, gândirea, rațiunea, înțelegerea, cunoașterea, în general. Atitudinea unui creștin în fața științei ar trebui să se bazeze pe o atitudine foarte pozitivă și deschisă, deoarece în măsura în care ne permite să cunoaștem mai bine universul, ne apropie puțin de imensa bogăție a planului creației lui Dumnezeu. Acei creștini cu o pregătire intelectuală mai mare ar trebui să fie reprezentanți activi în dezvoltarea științei, referindu-se la întregul ei, nu numai la știința experimentală, ci mai degrabă, la orice domeniu al cunoașterii. Chiar și în secolul al V-lea, Sfântul Augustin ne-a recomandat „Intellectum vero valde ama: să iubești foarte mult intelectul” (Sfântul Augustin, Epistola 413-14, 3). Nu trebuie să ne temem niciodată de adevăr, pentru că adevărul tânjește mereu după Dumnezeu. © CCC

Nu trebuie sa judeci oamenii asa cum ai judeca un tablou sau o situatie, dupa o singura si prima vedere.

Cunoaste felul de a fi al oamenilor cu care ai de-a face, pentru a patrunde intentiile lor. Daca o cauza e bine cunoscuta, vor fi aflate si efectele.

Ce ştim noi despre alţii? Doar ce ne-arată ei. În tăcerile lor nu putem pătrunde. Bănuiesc că fiecare poartă-n suflet câte o cruce şi că fiecare este un rezumat al sufletului celorlalţi.

In fiecare om sunt cel putin doi oameni: omul ideilor si omul simturilor (mintea si inima). Vei gresi intotdeauna daca il vei judeca pe om numai dupa ideile ce le exprima, chiar daca ai constatat ca sunt adevaratele lui idei. Trebuie sa astepti  ocaziile de a-i constata  adevaratele lui simtiri, cel putin in problemele mai importante.