Nu ajungi sa intelegi pe un om decat dupa moartea lui. Atata timp cat cineva traieste, toate faptele pe care le va mai putea face si despre care nu stii nimic sunt un fel de necunoscute care falsifica orice calcul. Moartea fixeaza, in sfarsit, limitele care-l contureaza; e ca si cum insul s-ar desparti de posibilitatile lui si s-ar izola; te invartesti in jurul lui, il vezi, in fine, de la distanta, poti sa-l judeci in ansamblul lui.
Fiecare are o poveste de spus. Tot ce trebuie să faci este să o scrii. Dar nu este atât de ușor.
© CCC
Realitatea se creeaza prin insusi faptul cunoasterii.
Cunostintele ii fac blanzi pe oameni, ratiunea indeamna la omenie; numai prejudecatile ii fac sa renunte la aceasta.
Omul sa stie de unde vine, unde se duce, ce e binele, ce e raul, ce sa urmareasca, de ce sa se fereasca, care este criteriul dupa care va deosebi ce-i de dorit de ce-i de respins, cum se foloseste nebunia patimilor, cum se infraneaza chinurile spaimelor.
Nu exista cunoastere care sa nu fie putere.
Exista doar un lucru bun, stiinta, si doar unul rau, nestiinta.
Am sentimentul că undeva, în interiorul tău, există cineva pe care nimeni nu îl cunoaşte.
© CCC
E mai bine sa studiezi oamenii decat cartile.
Cum poti judeca un om fara a-i analiza gandurile? Exista oare un criteriu mai serios decat felul lui de a gandi, de a privi viata?
Cunosti omul cumsecade si pe cel lipsit de omenie nu numai dupa faptele sale, ci si dupa dorintele ce le are.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.