Majoritatea oamenilor sunt niște "Eu"-ri prescurtate; ceea ce natura a dorit să fie modelat ca un "Eu" este în curând tocit într-un simplu subiect la persoana a treia.
Acest citat, atribuit filosofului danez Søren Kierkegaard, fiind notat în jurnalele sale în anul 1854, evidențiază pierderea individualității și autenticității la majoritatea ființelor umane. Concepuți de natură să fie subiecți singulari („eu”), oamenii devin „el” sau „ea” interschimbabili, reduși la simpli subiecți pasivi.
Mesajul reflectă critica profundă a filosofului la adresa conformismului social care uniformizează individualitatea, originalitatea, anihilând personalitățile distincte și cufundându-le în marea masă colectivă.
„Eul” autentic: Kierkegaard credea că fiecare om se naște cu potențialul de a fi un „Eu” unic, o individualitate asumată în fața lui Dumnezeu și a propriei conștiințe.
[„Eu-rile” prescurtate denotă pierderea unei identități distincte, reducerea individului la o versiune slăbită a sa.]
Depersonalizarea: sub presiunea societății, a mulțimii și a opiniilor gata fabricate, individul își pierde unicitatea. El încetează să mai fie un subiect activ (un „Eu”) și devine un simplu obiect pasiv, o entitate generică ce poate fi descrisă la persoana a treia („el” sau „se spune că...”).
[Eul este tocit, adică individualitatea se pierde din cauza conformismului social sau a lipsei de implicare existențială.]
[Persoana a treia, simbolizează anonimatul, pasivitatea și perceperea de sine ca un obiect, mai degrabă decât ca un subiect conștient și activ.]
În esență, autorul deplânge transformarea omului dintr-o ființă originală într-o simplă copie a masei sociale. Gândirea lui Kierkegaard subliniază nevoia de a te afirma ca un individ autentic în fața conformismului mulțimii.
© CCC
Nu-i cunoastem niciodata bine pe oameni; ei au incaperi inchise pentru ochiul superficial.
Nimeni nu se teme niciodată de necunoscut; ci de faptul că ceea ce cunoaște se va sfârși.
© CCC
Omul care invata trebuie sa creada; cel care stie trebuie sa analizeze.
© CCC
Într-adevăr, ştiu multe, dar aş vrea să ştiu tot.
(Faust, I, Noaptea)
Socrate avea reputația de a fi un mare înțelept. Într-o zi, cineva a venit în vizită la el și i-a spus:
- Știi ce tocmai am aflat despre prietenul tău?
- O clipă, răspunse Socrate, înainte să-mi spui, aș vrea să-ți fac un test, testul celor trei site.
- Testul celor trei site?
- Înainte de a spune ceva despre alții, este bine să-ți faci timp pentru a filtra ceea ce dorești să spui. Prima sită este cea a adevărului. Ai verificat dacă ceea ce ai de gând să-mi spui este adevărat?
- Nu, am auzit doar vorbindu-se despre asta...
- Foarte bine. Deci nu știi dacă este adevărat. Să continuăm cu a doua sită, cea a binelui. Este ceva bun în ceea ce vrei să-mi spui despre prietenul meu?
- O, nu, dimpotrivă!
- Deci vrei să-mi spui lucruri rele despre el și nici nu știi dacă sunt adevărate. A mai rămas a treia sită, cea a utilității. Mă ajută pe mine cu ceva să știu ce ar fi făcut acest prieten?
- Nu chiar.
- Deci, a concluzionat Socrate, ceea ce voiai să-mi spui nu este nici adevărat, nici bun, nici util. Atunci de ce ai mai vrut să-mi spui?
© CCC
Dacă-i luminați pe oameni asupra acestei dezordini, le veți deschide pofta de a examina totul, vor iscodi și vor analiza atâta, încât nu vor mai găsi nimic care să le mulțumească biata lor rațiune.
(Dicționar istoric și critic)
Sunt rauri care isi sapa albia prin munti de var; ele trec prin sanul muntilor si ies din nou la iveala la departari considerabile ca rauri mari. Cand cautam izvorul lucrurilor, patim cam ce patim cu raurile acestea; tot mergem pe albie in sus si credem ca acolo e izvorul raului unde-l vedem iesind din sanul muntelui…Dar izvorul e cu mult, cu mult mai departe.
Experienta invata popoarele ca geniul, lumina si cunostintele sunt adevaratele puteri ale prosperitatii, ale virtutilor lor.
As da tot ce stiu pentru jumatate din ce ignor.
Nu exista nici o fiinta umana atat de solid fortificata incat sa nu gasesti un loc de patrundere spre ea, daca esti destul de inteligent si iscusit.
Oamenii ceilalti nu exista pentru noi decat in masura in care le cunoastem dorintele, preferintele, sperantele, faptele si atitudinea in decursul vietii
Corpul este mormantul sufletului. (Cratylos)
A filosofa inseamna a învăța sensibilul sa moara. (Phaidon)
Platon
Teoria reminiscentei afirma faptul că incarnandu-se în corp, sufletul uită cunoașterea ideilor dobândite într-o altă lume. Prin urmare, eliberandu-se de corp, sufletul poate regăsi cunoașterea deplină. Acest dispreț clasic fata de corp va fi interpretat de Nietzsche ca fiind o sfidare a vieții. Mai mult, filosofia reprezinta accederea catre inteligibil și, prin urmare, refuzul sensibilului.
***
Cratylos (sec. V î. e.n.): filosof grec, discipol al lui Heraclit. A absolutizat viziunea acestuia asupra curgerii universale, negand orice stabilitate și determinare a lucrurilor.
Teoria reminiscentei a lui Platon: teorie platoniciană potrivit căreia omul recunoaşte ideile datorită faptului că sufletul său le-ar fi contemplat într-o existenţă anterioară; reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existenţă anterioară.
Trebuie sa vezi oamenii pentru ca sa-i poti pune la locul pe care-l merita.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.