In stare naturala, omul e lup fata de om. (Homo homini lupus)
Thomas Hobbes
Hobbes considera că starea naturala este o stare de război a tuturor împotriva tuturor. Pentru că oamenii au aceleași nevoi de satisfacut, in timp ce bunurile materiale sunt limitate, pentru că fiecare poate pretinde o superioritate asupra altora, se vor naste în mod necesar conflicte sângeroase, care ar putea pune specia umana in pericol. De aceea, intrarea în societate apare ca fiind necesară.
Ganditori precum Thomas Hobbes, John Locke, J.-J. Rousseau au imaginat o stare naturala în care oamenii traiau într-adevar astfel, fara a-si reglementa reciproc comportamentele. Asa cum spunea Hobbes, în acea stare a naturii fiecare se afla într-un razboi continuu cu toti ceilalti (bellum omnium contra omnes): urmându-si propriile interese, oamenii nu tineau în nici un fel seama de interesele celorlalti, omul era lup fata de om (homo homini lupus).
In acea stare, individul se simtea în nesiguranta; viata si bunurile îi erau amenintate. De aceea, oamenii au consimtit, desi cu pretul renuntarii la unele din drepturile lor, sa formeze o comunitate care sa-i apere de invazia strainilor ori de nedreptãtile unuia împotriva altuia. Oamenii au acceptat un fel de pact ori contract social, de felul: renunt la dreptul meu de a ma conduce singur si autorizez pe acest om sau grup de oameni sa asigure drepturi si obligatii pentru toti, cu conditia ca fiecare alt om sa faca la fel. Astfel a luat nastere statul.
© CCC
Oamenii traiesc in mijlocul imaginilor lor, deoarece nu reusesc sa fie obiecte reale pentru ei insisi. Oamenii sunt obiecte pentru altii, dar nu sunt pe de-a-ntregul obiecte pentru ei insisi.
Oamenii se aseamănă cu norii: apar și dispar fără să lase nicio urmă. Doar arareori, câte unul din ei, se preschimbă în ploaie, în ceva folositor. Scriitorul, din acest punct de vedere, e o ploaie benefică... Să planteze suflet acolo unde el nu există – iată adevărata menire a unui scriitor.
Oamenii se impart in doua categorii: cei care cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca si cei care l-au gasit fara sa-l caute.
(Caiete)
Pierdut in mijlocul pustietatilor universului, singur pe mica farama de pamant ce se rostogoleste cu o viteza ce scapa simturilor noastre, undeva in adancul spatiului infinit, hartuit de chinuitoarea intrebare "care este rolul existentei?", omul merge darz, tot inainte, si tot mai sus, pe drumul biruintei sale asupra tuturor tainelor pamantului si cerului. El merge inainte semet, singuratic, stropind cu sangele sau drumul acesta spinos, facand sa rasara din fiecare strop de sange fierbinte florile nepieritoare ale poeziei: chemarile pline de dor ale sufletului sau inflacarat si le preface cu maiestrie in muzica; din experienta sa creeaza stiintele, imbogatind cu fiecare pas al sau viata, asa cum soarele imbogateste pamantul cu razele-i generoase.
Multumeste-te sa fii om.
Omul este masura tuturor lucrurilor.
Omul este măsura tuturor lucrurilor: a lucrurilor care sunt, asa cum sunt, şi a lucrurilor care nu sunt, asa cum nu sunt.
Protagoras din Abdera
Sofistul Protagoras enunta aici ideea relativismului. Fiecare om măsoara realitatea dupa propriul sau etalon (sau dupa propria realitate). Afirmatia semnifica: “fiecare are adevarul sau” sau “fiecare cu adevarul sau”. Astfel, mierea pare dulce pentru omul sănătos, dar amara pentru omul bolnav și nu se poate spune că vreunul dintre cei doi se insala. Protagoras se releva senzualist, afirmand adevărul simțurilor.
***
Relativism: doctrină care postulează relativitatea cunoștințelor omenești, în sensul că nimic nu este absolut adevărat decât prin raportare la individ.
Senzualism: doctrină filosofică bazată pe recunoașterea senzației ca singura sursă a cunoștințelor noastre despre lume.
Un om este o metoda, un aranjament progresiv, un principiu selectiv, care isi culege preferintele pe oriunde merge.
Cu cât un om este mai mare, cu atât are mai multe griji.
© CCC
Omul este spirit. Ce este insa spiritul? Spiritul este sinele.
Viata simpla, bunatatea, cinstea, mandrul dispret pentru toate desertaciunile omenesti, iubirea de tara, munca neadormita si adanca pasiune pentru bine, adevar si frumos…acestea sunt cea mai inalta invatatura pe care poate sa ne-o dea un om.
Omul care si-a croit singur viata, care se simte cu adevarat parintele faptelor sale, care are un scop, o tinta si o urmareste cu staruinta, sustinut numai de sfortarea vointei sale; omul care, intampinand greutati la fiecare pas, le indeparteaza prin iscusinta sau energia sa, prin prudenta sau puterea sa — omul acela e un adevarat om.
In fiecare moment, omul poate, printr-o hotarare subita a vointei sale, sa introduca in desfasurarea evenimentelor o forta noua, neasteptata si schimbatoare, care este in stare sa imprime evenimentelor un alt curs, dar care, din cauza caracterului ei schimbator, nu e susceptibila de a fi masurata.
Omul nu stie ce vrea, dar stie foarte bine ca nu vrea ceea ce are.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.