Aş vrea-n uitare să cobor,
şi iar mi-e dor de umbra ta…
De câte-ncerc să uit mi-e dor,
de câte n-am putut uita.
M-aş vrea la fel cu pomii goi,
aş vrea ca frunza-n vânt să pieri…
Dar din zăpadă vii-napoi
cum se re-ntoarce floarea-n meri.
Adânc aş vrea-n paharul plin
şi-n cântec zâmbetul să-ţi pierd;
dar creşti din orice strop de vin,
din orice strună ce-o dezmierd…
Şi când în flacără şi-n fum
aş vrea să spulber urma ta,
tu te re-ntorci ca un parfum,
din tot ce n-am putut uita…
(Aş vrea)
Invata sa astepti: “Timpul si cu mine fac cat doi”.
Mereu şi înaintea tuturor defilează Minciuna, fascinându-i pe proşti cu stridenţa ei vulgară. Ultimul, mai la urmă, vine Adevărul, care şchiopătează, mergând agale în urma Timpului... La suprafaţă se află mereu înşelăciunea şi la ea se reped oamenii superficiali. Adevărata Esenţă se închide în sine pentru a fi mai preţuită de către cunoscători şi de cei înzestraţi cu raţiune.
Nimeni nu este atat de desavarsit, incat sa nu aiba nevoie, uneori, de altul; cine nu vrea sa asculte pe nimeni e un prost fara vindecare.
Uitam ultimul vis, dar ne amintim intotdeauna prima dragoste.
(Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare)
© CCC
Uitarea este condiția indispensabilă a memoriei.
(Periplul literaturii și artei)
© CCC
Cine vorbeste bine despre cel care il vorbeste de rau e mai presus de orice lauda. Nu este razbunare mai eroica decat aceea prin talent si merit, adica prin lucrurile care rapun, infrang invidiile.
Distanţa atenuează defectele care, de aproape, sunt insuportabile.
Mort să fii că are cine să te uite.
Poarta-te asa ca si cand ai fi privit de toata lumea.
Uitarea propriilor defecte naste obraznicia.
Oricum ar fi lucrurile, ia-le asa cum sunt.
A face oamenii sa rada inseamna a-i face sa uite. Ce binefacator pe pamant, un distribuitor al uitarii!
(Omul care rade)
© CCC
Nu există nimic mai sigur decât uitarea.
(Piticul)
Nu te face registrul greselilor altora. A te ocupa de greselile altora este semn ca tu insuti nu mai ai reputatia nepatata.