Cine are o idee adevărata știe, in același timp, ca are o idee adevărată și ca nu se poate îndoi de adevărul acelui lucru. (Etica)
Baruch Spinoza
“Dacă cineva ar spune că are o idee clară şi distinctă, adică adevărata, despre o substanţă, dar că totuşi se îndoieşte că această substanţă există, ar fi acelaşi lucru ca şi când ar spune că are o idee adevărată, dar se îndoieşte de adevărul ei.”
Adevărul se reveleaza în noi. E lipsit de sens să crezi ca cineva ar putea gandi eronat, deoarece a gandi astfel nu inseamna a gândi. Eroarea nu provine dintr-o miscare a gândirii noastre, ci din acțiunea lucrurilor exterioare asupra noastră. Orice idee adevărată contine in sine propria afirmatie și forta reală a acestei afirmatii depinde doar de claritatea ideii. Acesta este motivul pentru care Spinoza nu va opera cu îndoiala metodica (sistematică) in maniera lui Descartes. Fundamentul adevărului nu este o metodă, ci insasi capacitatea de a cunoaște.
Descartes considera ca doar ceea ce este clar si evident poate fi adevarat (Adevarat nu poate fi decat ceea ce a fost perceput logic si rational). La fel, pentru Spinoza, criteriul adevărului este claritatea şi distincţia ideilor. Justeţea unei idei clare şi distincte este evidentă şi fără a mai solicita raportarea ei la obiect.
Ideea adevărată trebuie să corespundă obiectului său, dar întrucat substanţa cugetătoare/obiectul cugetator/eul care gandeste (res cogitans) şi substanţa întinsă/materia/lumea exterioara (res extensa), conform dualismului lui Descartes, sunt pentru Spinoza una şi aceeaşi substanţă, înlănţuirea ideilor în substanţa cugetătoare este în mod necesar identică cu ordinea lucrurilor în substanţa întinsă.
Astfel, Spinoza anticipează cunoscutul principiu gnoseologic materialist, potrivit căruia între legile existenţei şi legităţile gîndirii există o identitate dialectică. Această identitate, fondată ontologic în teoria substanţei, asigură adecvarea deplină la obiect şi deci adevărul ideilor clare şi distincte, fără a mai fi necesar controlul lor empiric.
Adevaruri mari cresc numai dintr-un pamant din care cresc si rataciri mari. Cine n-are indrazneala sa "greseasca" nu va descoperi niciodata adevaruri mari.
Sunt adevaruri asa de putin batatoare la ochi, incat descoperirea lor este aproape o creatie.
Daca tii la adevar cu o hotarare de neclintit, mai curand sau mai tarziu, dusmanii tai vor fi invinsi.
Omul se impiedica de adevar, dar cel mai adesea se ridica si isi continua drumul.
Propaganda in favoarea unui adevar degradeaza adevarul.
Cand esti obligat sa dai cuiva o explicatie, nicio nascocire nu te poate servi mai bine decat adevarul.
Crede in cei care cauta adevarul. Indoieste-te de cei care l-au gasit.
Se prea poate ca adevarul sa fie unic si imuabil; dar o idee pe care o avem despre el se schimba necontenit.
Pentru că ești deja sigur că totul este o minciună, singura mea apărare este adevărul absolut. Singura mea putere asupra ta este adevărul. Și dacă îl tot spun, până la urmă vei crede.
© CCC
Arta și adevărul pot împărți același pat fără ca aceasta să le împiedice să fie incompatibile.
© CCC
Nu exista oratori mai mari decat aceia ai adevarului rostit cu indignare.
Cautarea adevarului e un aspru ascetism.
Trebuie să căutăm adevărul, să-l iubim, să-l apărăm și să-l transmitem neatins posterității noastre.
(Loci Communes, 1521)
© CCC
Adevărul este adesea umbrit, dar niciodată stins.
(Istoria Romei)
© CCC
Noi credem uneori ca lucrurile sunt adevarate, numai fiindca sunt spuse in mod elocvent.
Omul care nu se teme de adevăr nu are de ce să se teamă de minciună.
© CCC
Doar iluzia este usoara. Adevarul este intotdeauna dificil!
(Pe patru voci)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.