Fiind substanţa însăşi a activităţilor poetice ale bărbatului, înţelegem de ce femeia apare ca inspiratoare a sa: Muzele sunt femei. Muza este mediatoarea între Creator şi izvoarele naturale din care el îşi trage seva creaţiei. Prin femeie spiritul este profund angajat în natura căreia bărbatul îi va sonda abisurile de linişte şi întunericul fecund. Muza nu creează nimic singură; este o Sibylă cuminţită care s-a făcut, cu docilitate, servitoarea unui bărbat Chiar în domeniile concrete şi practice, sfaturile ei vor fi utile.
Bărbatul vrea să atingă fără ajutorul semenilor săi scopurile pe care şi le inventează, şi adesea sfatul unui alt bărbat i se pare inoportun; dar îşi imaginează că femeia îi vorbeşte în numele altor valori, în numele unei înţelepciuni pe care el nu pretinde că o are, mai instinctivă decît a sa, mai imediat legată de realitate; Egeria oferă celui care-i cere sfaturile „intuiţiile"' ei. El o întreabă fără nici un fel de amor-propnu, ca şi cum ar întreba astrele.
(Al doilea sex)
Trebuie sa te schimbi ca sa poti ramane mereu acelasi.
In orice lacrima staruie o speranță.
(Mandarinii)
© CCC
Telefonul nu ne apropie, ci confirma distantele.
Lacatele din noi se deschid cu o lacrima.
Nici o actiune nu poate fi facuta in folosul omului fara a se intoarce, in scurt timp, impotriva oamenilor.
(Pentru o morala a ambiguitatii)
© CCC
Femeia e tot ce barbatul doreste si tot ce nu poate atinge.
© CCC
Dacă traiesti suficient de mult, iti dai seama ca fiecare victorie se transforma, intr-o zi, intr-o infrangere.
(Toti oamenii sunt muritori)
© CCC
A trai inseamna a imbatrani, nimic mai mult.
(Invitata)
Dar o sirenă nu are lacrimi şi de aceea suferă mult mai mult.
(Mica sirenă)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.