Citate de Emil Cioran

Nu adori femeia, ci ceea ce esti prin ea. Un cult necesar pentru a evita narcisismul.

Septembrie e o întindere de flori de aster întunecoase, violete, o ramură de sumac care balansează franjuri de frunze stacojii și decorul dulce-amărui al strugurilor sălbatici când merg pe aleea către cutia poștală. Septembrie e o lună de aur, cu lumină blândă și zile încă senine… Micile făpturi din iarbă, de parcă și-ar da seama că zilele lor sunt numărate, umplu aerul nopții cu sunete. Peste tot, este plin de flori de solidago. (Forma unui an) © CCC

O floare neștiută de păsări și fluturi: cerul toamnei.

Cand aspiratii ce au inca putere si tinerete in ele te parasesc dintr-o data intr-o dimineata, cand doruri si ganduri pline de vlaga te lasa pe neasteptate fara sa intelegi de ce, sa stii atunci ca-i toamna in sufletul tau; caci numai toamna cad si frunze verzi de pe ramuri...

De n-ai regretat niciodata ca n-ai aripi pentru a nu pangari natura cu pasii cruzi ai omului, n-ai iubit niciodata acest pamant.

Categoric, suntem rău plasați pe hartă. Décidément, nous sommes mal placés.

Adevarata sfintenie n-are nevoie sa se arate si sa fie recunoscuta.

Toamna incantatoare! Sufletul meu insusi este legat de ea, si daca as fi o pasare, as zbura in jurul pamantului cautand toamnele succesive. © CCC

Septembrie e o lună de aur, cu soare blând și zile încă senine… (Forma unui an) © CCC

Frunzele uscate pregatesc tizana toamnei. © CCC

Fiecare se agata cum poate de steaua lui norocoasa.

Acum se bucura din plin de zilele minunate, de liniștea din jur, de aerul curat, de ciripitul rândunelelor care se adunau în stoluri pe sârmele de telegraf, pregătindu-se să-și ia zborul spre țările calde, precum și de briza sărată și călduță ce sufla domol dinspre mare. (Brățara de granate)

Acela care nu se iubeste pe sine insusi nu stapaneste nimic pe lumea asta. ("Caiete")

Tot ce nu-i uitare ne uzeaza substanta; remuscarea este la antipodul uitarii.

Singurul mod de a intelepti un animal arogant din fire este de a-i arata din ce noroi e plamadit.

Toamna, minunata toamnă, își amestecă aurul și purpura în ultimele rămășițe de verdeață, ca și cum picături din soarele topit s-ar prelinge din cer în desișul pădurii. (Povestirile becaței, 1883) © CCC

Existenta omului e aventura cea mai de seama si cea mai ciudata din cate a cunoscut natura.

Toamna este o a doua primavara, cand fiecare frunza este o floare.

In toamna anotimpurilor, frunzele sunt cele care mor. In toamna vietii, mor amintirile noastre. © CCC

Două sunete ale toamnei sunt inconfundabile: foșnetul grăbit al frunzelor uscate, suflate de-a lungul străzii sau al drumului de rafalele de vânt, şi gălăgia unui stol de gâşte călătoare. Ambele sunt avertismente despre zilele reci care urmează, focul de aprins în șemineu şi vremea pardesiului. © CCC