Urăsc înțelepții pentru că sunt comozi, fricoși și rezervați. Iubesc mult mai mult pe oamenii dominați de mari pasiuni care îi devoră până la moarte, decât egalitatea de dispoziție a înțelepților, ce îi face insensibili atât la plăcere, cât și la durere. Înțeleptul nu cunoaște tragicul pasiunii, nu cunoaște frica de moarte, precum nu cunoaște avântul și riscul, eroismul barbar, grotesc sau sublim. Sufletul lui nu vibreazã, este rece și înghețat. De aceea vorbește în maxime și dă sfaturi. Alura lui de transcendență și superioritate îl face incapabil de tragedii, de dramatism infinit sau de exaltare eroică. Înțeleptul nu trăiește nimic și nu simte nimic, nu dorește și nu așteaptã nimic (...).
Existența de înțelept este sterilă și goală, fiindcă este complet lipsită de elemente contradictorii, de antinomii și deznădejdi, fiindcă nu cunoaște tragismul marilor pasiuni. Sunt infinit mai fecunde acele existențe care, trăgând toate consecințele, nu încetează de a se contrazice, nu încetează a fi devorate de contradicții organice și insurmontabile. Resemnarea înțeleptului răsare dintr-un gol interior, iar nu dintr-un foc lăuntric. Prefer să mor de un foc interior decât de vidul și resemnarea înțeleptului.
(Pe culmile disperării)
Pune-ti un zambet pe fata pentru a-i da farmec.
© CCC
Adevarul este o eroare exilata in eternitate.
Tot ce nu-i uitare ne uzeaza substanta; remuscarea este la antipodul uitarii.
Nu trebuie sa acorzi incredere unui om care nu zambeste niciodata.
Nu adori femeia, ci ceea ce esti prin ea. Un cult necesar pentru a evita narcisismul.
Nu toti oamenii au pierdut naivitatea; de aceea nu toti oamenii sunt nefericiti.
Singurul mod de a intelepti un animal arogant din fire este de a-i arata din ce noroi e plamadit.
Zambetul este sarutul sufletului.
(Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare)
© CCC
Cum de pot purta de atâtea ori zâmbetul pe față, când în mine e atâta pustiu? Oare care-i adevărul?
(Fresce interioare)
Fiecare se agata cum poate de steaua lui norocoasa.
Sunt oameni care zambesc nu numai cu coltul gurii, ci cu toata suprafata corpului lor.
N-ar trebui să scriem cărţi decât pentru a spune în ele lucruri pe care n-am îndrăznit să le mărturisim nimănui.
De n-ai regretat niciodata ca n-ai aripi pentru a nu pangari natura cu pasii cruzi ai omului, n-ai iubit niciodata acest pamant.
Când privesc albastrul cerului şi orice albastru, încetez pe loc de-a mai aparţine acestei lumi.
Adevarata sfintenie n-are nevoie sa se arate si sa fie recunoscuta.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.