Mi-am împrăștiat singurătatea pe caldarâmul străzii și nimeni nu înțelege de ce o fac. De ce-aș fi singur? se întreabă toți - ca și cum singurătatea ar fi o stare de lucruri inacceptabilă. Oamenii înțeleg, sigur că înțeleg ce este singurătatea, dar nu sunt în stare s-o înțeleagă decât pe a lor. Fiecare pe-a lui. Nu, oameni buni! A fi singur înseamnă a sta de vorbă cu tine însuți, a plânge cu tine însuți, a râde cu tine însuți, a fi, fericit sau nefericit, cu tine însuți. Ieri a fost o zi, astăzi este o zi, mâine va fi o zi - toate la fel.
(Fresce interioare)
Dimineata, culeg primul tau suras ce devine soare.
© CCC
Zambetul e incompatibil cu legea cauzalitatii: atata fascinatie de inutilitate emana el.
Nu trebuie sa acorzi incredere unui om care nu zambeste niciodata.
Este de-ajuns un zâmbet întrezărit sub o pălărie de crep alb cu boruri de culoarea liliacului pentru ca sufletul să intre în palatul viselor.
(Mizerabilii: Cap. IV O inimă sub o piatră)
© CCC
Îmi place să zâmbesc atunci când aud că oamenii mă apreciază. E şi zâmbetul un fel de muzică.
Ce folos că ne bucurăm de fiecare clipă a vieții, dacă ne chinuiesc amintirile?
(Fresce interioare)
Pune-ti un zambet pe fata pentru a-i da farmec.
© CCC
Oare amintirile nu constituie pentru noi o a doua viață, trăită mai intens decât cea reală?
(Fresce interioare)
Un zambet este esentialul. Esti platit cu un zambet. Esti insufletit de un zambet. Si calitatea unui zambet te poate face sa mori. Zambetul este cea mai puternica arma in lupta vietii: zambeste celui pe care il iubesti, ca sa-i deschizi sufletul. Zambeste celui pe care nu-l iubesti, ca sa nu simta raceala; zambeste celui care te jigneste, ca sa nu simta ca te doare.
Doamne, ai deschis atâtea drumuri în noaptea mea, încât nu mai știu pe care s-o apuc.
(Fresce interioare)
Suntem atât de singuri, Doamne -
Eu cu întrebările mele,
Tu cu tăcerile Tale!
(Fresce interioare)
Zambetul este sarutul sufletului.
(Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare)
© CCC
Daca ai doar un singur zambet pe buze, ofera-l oamenilor pe care ii iubesti.
© CCC
Mirajul copilăriei - un clișeu vechi, pe care-l derulăm, destul de șters și uzat, dar care ne produce atâta încântare! O, de ce nu mai putem privi lumea cu ochii de atunci?
(Fresce interioare)
Zambetul, curcubeul lacrimilor.
Un zambet - venea din soare, din vant, fara gand, fara vorbe, fara scop.
De ce nu putem fi lebede, să cântăm suprem o singură dată?
(Fresce interioare)
Cum de pot purta de atâtea ori zâmbetul pe față, când în mine e atâta pustiu? Oare care-i adevărul?
(Fresce interioare)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.