Mi-am împrăștiat singurătatea pe caldarâmul străzii și nimeni nu înțelege de ce o fac. De ce-aș fi singur? se întreabă toți - ca și cum singurătatea ar fi o stare de lucruri inacceptabilă. Oamenii înțeleg, sigur că înțeleg ce este singurătatea, dar nu sunt în stare s-o înțeleagă decât pe a lor. Fiecare pe-a lui. Nu, oameni buni! A fi singur înseamnă a sta de vorbă cu tine însuți, a plânge cu tine însuți, a râde cu tine însuți, a fi, fericit sau nefericit, cu tine însuți. Ieri a fost o zi, astăzi este o zi, mâine va fi o zi - toate la fel.
(Fresce interioare)
Nu trebuie sa acorzi incredere unui om care nu zambeste niciodata.
Ce folos că ne bucurăm de fiecare clipă a vieții, dacă ne chinuiesc amintirile?
(Fresce interioare)
Oare amintirile nu constituie pentru noi o a doua viață, trăită mai intens decât cea reală?
(Fresce interioare)
De ce nu putem fi lebede, să cântăm suprem o singură dată?
(Fresce interioare)
Cum de pot purta de atâtea ori zâmbetul pe față, când în mine e atâta pustiu? Oare care-i adevărul?
(Fresce interioare)
Daca ai doar un singur zambet pe buze, ofera-l oamenilor pe care ii iubesti.
© CCC
Pune-ti un zambet pe fata pentru a-i da farmec.
© CCC
Sunt oameni care zambesc nu numai cu coltul gurii, ci cu toata suprafata corpului lor.
Mirajul copilăriei - un clișeu vechi, pe care-l derulăm, destul de șters și uzat, dar care ne produce atâta încântare! O, de ce nu mai putem privi lumea cu ochii de atunci?
(Fresce interioare)
Este de-ajuns un zâmbet întrezărit sub o pălărie de crep alb cu boruri de culoarea liliacului pentru ca sufletul să intre în palatul viselor.
(Mizerabilii: Cap. IV O inimă sub o piatră)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.