Citate despre Adevar

Inimile de piatra se incalzesc, daca le loveste des, foarte des, ciocanul sortii.

O dilema fara iesire: vegetalele sa le apreciezi pentru floare sau pentru rod?

Adevarul este ceea ce rezista la testul realitatii.

“Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti." Ciudat: in aceasta porunca a moralei altruiste, egoismul este propus ca exemplu de urmat, ca model, ca masura.

Schele si nimic altceva: principiile sunt schelele cu ajutorul carora se cladeste un caracter. Cand caracterul e format, schelele se pot darama. De altfel, ati remarcat, desigur, ca numai adolescentii fac caz de “principii”.

Copilaria este inima tuturor varstelor.

Nimeni nu are monopolul adevarului si nici al binelui.

Idealurile umanitatii s-au impus intotdeauna cu mijloace inumane.

Pentru că ești deja sigur că totul este o minciună, singura mea apărare este adevărul absolut. Singura mea putere asupra ta este adevărul. Și dacă îl tot spun, până la urmă vei crede. © CCC

Deseori tinem la o credinta nu fiindca ni s-a dovedit, ci fiindca nu ni s-a dovedit contrariul ei. . .

Adevărul este strălucitor, iar minciuna este tulbure. Proverb arab

Iubeşti - când ulciorul de-aramă se umple pe rând, de la sine aproape, de flori şi de toamnă, de foc, de-anotimpul din vine. Iubeşti - când suavă icoana ce-ţi faci în durere prin veac o ţii înrămată ca-n rana străvechiului verde copac. Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre vâltori, unde nu ajung sorii, te-avânţi să culegi printre umbre bălaiul surâs al comorii. Iubeşti - când simţiri se deşteaptă că-n lume doar inima este, că-n drumuri la capăt te-aşteaptă nu moartea, ci altă poveste. Iubeşti - când întreaga făptură, cu schimbul, odihnă, furtună îţi este-n aceeaşi măsură şi lavă pătrunsă de lună. (Iubire)

Filozofia e ,,Bemolul" vietii. Toate tonurile sufletesti le adanceste cu o jumatate de ton.

Nu numai o mare durere iti poate tulbura o fericire, ci si alta fericire.

Adevarul este in noi insine.

Ranile. Mai calde decat fiinta noastra sunt totdeauna ranile.

Nu exista oratori mai mari decat aceia ai adevarului rostit cu indignare.

Dar, daca am spune intotdeauna adevarul, in lume… ne-am petrece viata insultandu-ne… (Mizantropul și auvergnata) © CCC

Când prin oraş calci lin pe străzi sămânţa ulmilor, şi-n mers în adevăruri limpezi crezi - mai e nevoie de vreun vers?   Când muşchiul de pădure mult ne-alină-n vară verde dor şi glasul picurat ţi-ascult - mai e nevoie de-un izvor?   Când în bătaia vântului mlădie umbli pe colnic, pe-ntinderea pământului mai e nevoie de vreun spic?   Când între lipsă şi prisos ne bucurăm de câte sunt şi cântă pe subt glii un os - mai e nevoie de cuvânt?   Când îţi ghicesc arzândul lut cum altul de Tanagra nu-i, din miazănoapte până-n sud mai e nevoie de statui?   Când hoinărind, alăturea, noi mână-n mână ne găsim cu ochii la aceeaşi stea - mai e nevoie de destin? (Strofe de-a lungul anilor)

Exista anumite adevaruri pe care nu e destul sa le impui, ci mai trebuie sa le faci si simtite.