Citate de Emil Cioran

Adevarul este o eroare exilata in eternitate.

Ceea ce ne deosebeste de predecesorii nostri este lipsa de respect fata de mister. Noi chiar l-am rebotezat; astfel s-a nascut absurdul. © CCC

Gloria este un dinozaur care locuieste cu tine. Trebuie sa-l hranesti, altfel devine furios si te poate ucide. (Interviu pentru Studio Magazine, mai 1995) © CCC

Ultimele frunze cad rotindu-se. Iti trebuie o mare doza de insensibilitate ca sa faci fata toamnei.

A dori gloria inseamna a prefera sa mori mai degraba dispretuit decat uitat. (Demiurgul cel rau)

Primele cununi ale gloriei sunt cele mai străluci­toare, iar primul sărut dă cea mai suavă încântare. (Don Juan, 1844)

Gloria sau meritul unor oameni li-l acorda faptul de a scrie bine; altora le-o da faptul de a nu scrie deloc.

Existenta omului e aventura cea mai de seama si cea mai ciudata din cate a cunoscut natura.

Ce e gloria, in acceptiunea ei cea mai larga? Satisfactia de care te bucuri in adancul sufletului avand constiinta vreunui lucru mare si care merita sa fie intotdeauna aplaudat… Cu cat oamenii au fost mai mari, cu atat s-au inflacarat pentru ea; si cu cat s-au inflacarat pentru ea, cu atat au fost mai mari.

Gloria oamenilor de seama se cuvine a fi masurata cu etalonul mijloacelor de care s-au folosit pentru a o obtine.

Accept sa fiu ultimul om, daca a fi om inseamna sa semeni cu ceilalti. ("Caiete")

Oare de ce gandind iti pierzi mai intai inima si numai apoi mintea? (Amurgul gandurilor)

Gloria, trista marfa! Costa mult si nu dureaza.

O societate nu evolueaza si nu se afirma decat daca i se propun ori i se impun idealuri cu mult peste puterile ei de a le realiza.

Melancolia-i o virtute la femei si un pacat la barbati.

Învățătorul spune că e un lucru glorios să mori pentru Credinţă şi tata spune că e un lucru glorios să mori pentru Irlanda şi mă întreb dacă există cineva pe lume care ar dori să trăim. (Cenușa Angelei) © CCC

Tot ce nu-i uitare ne uzeaza substanta; remuscarea este la antipodul uitarii.

Urăsc înțelepții pentru că sunt comozi, fricoși și rezervați. Iubesc mult mai mult pe oamenii dominați de mari pasiuni care îi devoră până la moarte, decât egalitatea de dispoziție a înțelepților, ce îi face insensibili atât la plăcere, cât și la durere. Înțeleptul nu cunoaște tragicul pasiunii, nu cunoaște frica de moarte, precum nu cunoaște avântul și riscul, eroismul barbar, grotesc sau sublim. Sufletul lui nu vibreazã, este rece și înghețat. De aceea vorbește în maxime și dă sfaturi. Alura lui de transcendență și superioritate îl face incapabil de tragedii, de dramatism infinit sau de exaltare eroică. Înțeleptul nu trăiește nimic și nu simte nimic, nu dorește și nu așteaptã nimic (...). Existența de înțelept este sterilă și goală, fiindcă este complet lipsită de elemente contradictorii, de antinomii și deznădejdi, fiindcă nu cunoaște tragismul marilor pasiuni. Sunt infinit mai fecunde acele existențe care, trăgând toate consecințele, nu încetează de a se contrazice, nu încetează a fi devorate de contradicții organice și insurmontabile. Resemnarea înțeleptului răsare dintr-un gol interior, iar nu dintr-un foc lăuntric. Prefer să mor de un foc interior decât de vidul și resemnarea înțeleptului. (Pe culmile disperării)

Când privesc albastrul cerului şi orice albastru, încetez pe loc de-a mai aparţine acestei lumi.

De n-ai regretat niciodata ca n-ai aripi pentru a nu pangari natura cu pasii cruzi ai omului, n-ai iubit niciodata acest pamant.