Argumentum ad iudicium.
Argumentul (judecății) bazat pe o hotărâre judecătorească.
Argumentum ad judicium (în latină: argumentare ce apelează la judecată).
Denumirea, introdusă de Locke (Essay IV (XVII) 22) pentru utilizarea, aprobată de el, a "dovezilor scoase din oricare dintre fundamentele cunoaşterii sau ale probabilităţii".
Este pus în contrast cu “argumentum ad hominem”, “argumentum ad ignorantiam” şi “argumentum ad verecundiam”, pe care Locke le respingea.
Ad rem
La obiect; fara ocolisuri, direct la chestiunea in discutie
Argumentum ad hominem.
Argumentum ad hominem (în latină: argument ce vizează omul).
Argumentul (după om), diferă de la om la om.
Ad oculos
In fata ochilor
Argumentum ad invidiam
Argumentul invidiei
Argumentum ad crumenam
Argumentul pungii, argument pentru bani (marturie platita)
Argumenti gratia
Pentru a argumenta, a dovedi
Argumentum ad absurdum
Argumentare la absurd; metoda care demonstreaza falsitatea unei ipoteze prin absurditatea concluziei; sinonime: “reductio ad absurdum” sau “deductio ad absurdum”.
Ab absurdo
Prin absurd
In geometrie, demonstratiile se fac, de multe ori, prin metoda reducerii la absurd, "ab absurdo".
Ad calendas graecas (soluturos)
(Vor plati) la “calendele” grecesti, adica niciodata (calendarul grec nu avea calende)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.