Argumentum ad iudicium.
Argumentul (judecății) bazat pe o hotărâre judecătorească.
Argumentum ad judicium (în latină: argumentare ce apelează la judecată).
Denumirea, introdusă de Locke (Essay IV (XVII) 22) pentru utilizarea, aprobată de el, a "dovezilor scoase din oricare dintre fundamentele cunoaşterii sau ale probabilităţii".
Este pus în contrast cu “argumentum ad hominem”, “argumentum ad ignorantiam” şi “argumentum ad verecundiam”, pe care Locke le respingea.
Ab initio
De la inceput, de la bun inceput, dintru inceput.
Ad hominem
Referitor la persoana; argumentum “ad hominem”, eroare logica care consta in atacarea caracterului unei persoane cu care suntem in disputa, in loc de a ataca argumentatia sa.
Ad personam
La persoana; calificativ dat unui act prin care o persoana obtine privilegii netransmisibile.
Aequo animo
Cu sufletul impacat
Ad interim
Provizoriu (pana una alta)