Argumentum ad iudicium.
Argumentul (judecății) bazat pe o hotărâre judecătorească.
Argumentum ad judicium (în latină: argumentare ce apelează la judecată).
Denumirea, introdusă de Locke (Essay IV (XVII) 22) pentru utilizarea, aprobată de el, a "dovezilor scoase din oricare dintre fundamentele cunoaşterii sau ale probabilităţii".
Este pus în contrast cu “argumentum ad hominem”, “argumentum ad ignorantiam” şi “argumentum ad verecundiam”, pe care Locke le respingea.
A priori
Inainte de experienta; termen care alaturi de antonimul sau, “a posteriori”, s-a impus in filosofie, in logica – “demonstratio a priori”, de la efect la cauza. Kant lanseaza sensul de cunoastere a priori, independenta de experienta.
Argumentum ad crumenam
Argumentul pungii, argument pentru bani (marturie platita)
Ardentia verba.
Vorbe care ustura.
Actio in rem
Actiune reala, indreptata impotriva unui lucru.
Ad augusta per angusta
Pe calea ingusta (dificila), la rezultate grandioase
Ad ornamentum. Ad ostentationem.
A face ceva de forma. (Pentru ochii lumii)
Ante meridiem (a.m.)
Ante meridian; pana in pranz
Ab hodierno
De azi inainte
Alibi
In alta parte
Aequo animo
Cu sufletul impacat
Ad litteram (ad litt.)
Exact pana la ultima litera; asa cum citim cuvantul, fara a tine seama de context; in traduceri: cuvant cu cuvant; de ex.: un citat ad litteram. Când se citează un autor, trebuie să fie citat ad litteram.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.