Expresii latine_A

Aequo animo Cu sufletul impacat

Aut - aut Ori, ori

A priori Inainte de experienta; termen care alaturi de antonimul sau, “a posteriori”, s-a impus in filosofie, in logica – “demonstratio a priori”, de la efect la cauza. Kant lanseaza sensul de cunoastere a priori, independenta de experienta.

Ab origine De la origine

Ad utendum Pentru folosinta

Ardentia verba. Vorbe care ustura.

Ambigendi locus Locul indoielii (Loc nesigur)

Ab imo ad summum De jos pana sus

Advocatus diaboli Avocatul diavolului; titulatura oficiala data de Papa Benedict al XIV-lea este “advocatus in omnibus causis beatificationum” si era numele prelatului care avea sarcina de a informa despre calitatile si defectele defunctului propus spre beatificare sau canonizare. Avocatul diavolului - Expresii biblice

Ad utramque paratus Pregatit pentru orice imprejurare

Amor et deliciae humani generis. Dragoste și încântare pentru rasa umană (neamul omenesc) / Dragoste și bucurie pentru omenire. Expresia latină “Amor et deliciae humani generis”, tradusă literal, înseamnă “Dragoste și încântare pentru rasa umană” sau “Dragoste și bucurie pentru omenire”. (Eutropio, Breviarium ab Urbe condita, VII.21). Acesta este supranumele care a fost atribuit împăratului roman Titus Vespasianus, pentru bunătatea și bunăvoința față de supușii săi. Dându-și seama, într-o zi, că nu a ajutat pe nimeni, acesta a mărturisit îndurerat: “Amici, hodie diem perdidi.“, “Prieteni, astăzi am pierdut o zi.” © CCC

Ad gloriam Pentru glorie

Ara pacis. Altarul pacii, locul de impacare.

Anno Domini (A.D.) In anul Domnului; anul considerat a incepe de la nasterea lui Hristos, dupa calculele calugarului Dionysius Exiguus.

Ad ornamentum.  Ad ostentationem. A face ceva de forma. (Pentru ochii lumii)

Ad oculos In fata ochilor

Ad tempus. Temporar; la timp, punctual.

Actio in personam Actiune indreptata impotriva persoanei.

Ab extra, ab extrinseco. Din afara, din alte  surse

Argumentum ad ignorantiam. Argumentul în necunostință de cauză, nefondat. Argumentum ad ignorantiam (în latină: argumentare ce invocă necunoaşterea). Denumirea, introdusă de Locke (Essay IV (XVII) 20), pentru stratagema celor care "cer adversarului să admită ceea ce ei pretind a fi o dovadă, sau, altminteri, să producă una mai bună".