Expresii latine_A

Ab imo ad summum De jos pana sus

Ad majorem Dei gloriam Pentru cea mai mare glorie a lui Dumnezeu

Argumentum ad ignorantiam. Argumentul în necunostință de cauză, nefondat. Argumentum ad ignorantiam (în latină: argumentare ce invocă necunoaşterea). Denumirea, introdusă de Locke (Essay IV (XVII) 20), pentru stratagema celor care "cer adversarului să admită ceea ce ei pretind a fi o dovadă, sau, altminteri, să producă una mai bună".

Ad ostentationem. A spune/face ceva in mod ostentativ (de ochii lumii).

Ab extra, ab extrinseco. Din afara, din alte  surse

Ad oblectamentum et non ad quaestum. Pentru placere si nu pentru folos.

Ad ornamentum.  Ad ostentationem. A face ceva de forma. (Pentru ochii lumii)

Ad usum. Conform cu obiceiul, cu uzanta.

Anni currentis (A.c.) Anul curent (in curs)

Ad calendas graecas (soluturos) (Vor plati) la “calendele” grecesti, adica niciodata (calendarul grec nu avea calende)

Agenda Cele de facut

Ad hominem Referitor la persoana; argumentum “ad hominem”, eroare logica care consta in atacarea caracterului unei persoane cu care suntem in disputa, in loc de a ataca argumentatia sa.

Amor et deliciae humani generis. Dragoste și încântare pentru rasa umană (neamul omenesc) / Dragoste și bucurie pentru omenire. Expresia latină “Amor et deliciae humani generis”, tradusă literal, înseamnă “Dragoste și încântare pentru rasa umană” sau “Dragoste și bucurie pentru omenire”. (Eutropio, Breviarium ab Urbe condita, VII.21). Acesta este supranumele care a fost atribuit împăratului roman Titus Vespasianus, pentru bunătatea și bunăvoința față de supușii săi. Dându-și seama, într-o zi, că nu a ajutat pe nimeni, acesta a mărturisit îndurerat: “Amici, hodie diem perdidi.“, “Prieteni, astăzi am pierdut o zi.” © CCC

Argumenti gratia Pentru a argumenta, a dovedi

Argumentum ad invidiam Argumentul invidiei

Argumentum ad hoc Argumentul potrivit circumstantei

Ad unum omnes Toti ca unul

Ante Christum (a. Chr.) Inainte de Cristos

Ad tempus. Temporar; la timp, punctual.

Argumentum ad iudicium. Argumentul (judecății) bazat pe o hotărâre judecătorească. Argumentum ad judicium (în latină: argumentare ce apelează la judecată). Denumirea, introdusă de Locke (Essay IV (XVII) 22) pentru utilizarea, aprobată de el, a "dovezilor scoase din oricare dintre fundamentele cunoaşterii sau ale probabilităţii". Este pus în contrast cu “argumentum ad hominem”, “argumentum ad ignorantiam” şi “argumentum ad verecundiam”, pe care Locke le respingea.