Argumentum ad iudicium.
Argumentul (judecății) bazat pe o hotărâre judecătorească.
Argumentum ad judicium (în latină: argumentare ce apelează la judecată).
Denumirea, introdusă de Locke (Essay IV (XVII) 22) pentru utilizarea, aprobată de el, a "dovezilor scoase din oricare dintre fundamentele cunoaşterii sau ale probabilităţii".
Este pus în contrast cu “argumentum ad hominem”, “argumentum ad ignorantiam” şi “argumentum ad verecundiam”, pe care Locke le respingea.
Ad utendum
Pentru folosinta
A mundo conditio
De la facerea lumii
Actio in rem
Actiune reala, indreptata impotriva unui lucru.
Alibi
In alta parte
A posteriori
In urma experientei; antonimul lui “a priori”
Annus mirabilis
Anul minune
Argumentum ad absurdum
Argumentare la absurd; metoda care demonstreaza falsitatea unei ipoteze prin absurditatea concluziei; sinonime: “reductio ad absurdum” sau “deductio ad absurdum”.
Ab ovo
De la ou; de la inceputul inceputului, de la inceputuri
Incepand cu oul. Cuvintele au fost imprumutate din "Arta poetica" a lui Horatiu. Se face aluzie la "oul Ledei" de unde a aparut Elena. Homer ar fi putut, daca ar fi dorit, sa inceapa istorisirea razboiului troian "ab ovo". Horatiu il apreciaza din acest motiv pe poetul grec, Homer, deoarece a realizat poemul "Iliada" inspirandu-se dintr-un singur eveniment care a avut loc in timpul asediului Troiei: revenirea in lupta a lui Ahile pentru a razbuna moartea prietenului sau Patrocle.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.