Expresii latine_A

Ab orem ad aureum De la gura la ureche, discret.

Ab antiquo Din vechime

Ab hodierno De azi inainte

Ab imo ad summum De jos pana sus

Ad acta (De pus) la dosar

Argumentum ad misericordiam Argumentul milei (bazat pe  mila) (Este opusa maximei: “Dura lex, sed lex”)

Abhoc et abhac De aici si de acolo (fara nici un plan).

Aequo animo Cu sufletul impacat

Ad ostentationem. A spune/face ceva in mod ostentativ (de ochii lumii).

Aut - aut Ori, ori

Ab ore ad aurem De la gura la ureche (discret).

Argumentum ad iudicium. Argumentul (judecății) bazat pe o hotărâre judecătorească. Argumentum ad judicium (în latină: argumentare ce apelează la judecată). Denumirea, introdusă de Locke (Essay IV (XVII) 22) pentru utilizarea, aprobată de el, a "dovezilor scoase din oricare dintre fundamentele cunoaşterii sau ale probabilităţii". Este pus în contrast cu “argumentum ad hominem”, “argumentum ad ignorantiam” şi “argumentum ad verecundiam”, pe care Locke le respingea.

Ad ornamentum.  Ad ostentationem. A face ceva de forma. (Pentru ochii lumii)

Annus mirabilis Anul minune

Ad hominem Referitor la persoana; argumentum “ad hominem”, eroare logica care consta in atacarea caracterului unei persoane cu care suntem in disputa, in loc de a ataca argumentatia sa.

Ad libitum (ad lib.) După dorință, la alegere, după bunul plac; termen care arată ca durata masurii va fi aleasa de executant dupa placul sau; in opere filosofice apare cu sens figurat.  

Ad calendas graecas (soluturos) (Vor plati) la “calendele” grecesti, adica niciodata (calendarul grec nu avea calende)

A priori Inainte de experienta; termen care alaturi de antonimul sau, “a posteriori”, s-a impus in filosofie, in logica – “demonstratio a priori”, de la efect la cauza. Kant lanseaza sensul de cunoastere a priori, independenta de experienta.

Ad usum. Conform cu obiceiul, cu uzanta.

Ara pacis. Altarul pacii, locul de impacare.