Citate de Joseph Addison

Când sufletul visează, el este şi scenă şi actor şi public. *

Ar trebui sa scriem intotdeauna doar despre ceea ce ne place. Uitarea şi tacerea sunt pedeapsa pe care o aplicam asupra a ceea ce am constatat ca este urat sau comun, in calatoria prin viata.

Nu poate fi neplacere in sfortarea pe care o faci spre a produce placere altora.

Fara activitate nu exista placere, iar placerea duce la desavarsire orice activitate.

Placerea este un sentiment de perfectiune…Fericirea este o placere durabila.

Sa ne bucuram de placerile vietii, caci al nostru nu este decat acest timp; mai tarziu, nu vom fi decat cenusa, umbra.

Ceea ce îmi place la tine sunt amintirile mele. (Marele Meaulnes) © CCC

Nimic nu costă pentru plăcerea noastră, dar când vine vorba de a le face altora plăcere, ne lipsesc mijloacele. (Maxime, sentințe și reflecții morale și politice) © CCC

Catre viciu, numai placerea sufletu-l deschide.

Scopul tuturor actiunilor noastre este, in general, placerea.

Orice placere in lume e un vis scurt.

Odata cu satisfacerea, moare si amintirea placerii.

Prelungite, placerea si durerea se atenueaza repede. Prolongés le plaisir et la douleur s’atténuent vite. O placere prelungita inceteaza repede de a mai fi placere, iar o durere continua se atenueaza fara intarziere, diminuarea ei putand chiar sa devina placere... Placerea nu este deci placere decat cu conditia de a fi discontinua (G. Le Bon, 1995). © CCC

Noi ne calauzim faptele, unii mai mult, altii mai putin, prin placere si durere.

Cand sunt bine alese, cuvintele au o forta atat de mare, incat o descriere iti trezeste frecvent imagini mai vii decat chiar vederea lucrului reprezentat.

Varietatea este sursa tuturor plăcerilor noastre, iar plăcerea încetează să mai existe atunci când devine obișnuință. © CCC

Omul intelept se simte fericit cand dobandeste propria lui aprobare, iar cel prost cand se recomanda aplauzelor celor aflati mai presus de el.

Cine caută plăcerea nu găsește decât lanțuri. (Pentru a trăi cu adevărat) © CCC

Ne-ar fi placut mai mult, daca ne-ar fi fost mai putin pe plac.

Fericirea este diferită de plăcere: aceasta din urmă nu este legată de sentimentul existenţei, nu ne uităm pe noi înșine ca fiinţe singulare. Aici se află al doilea motiv care poate explica raritatea acestei fericiri în literatură. (Înțelepciune străveche, lume modernă) © CCC