Citate despre Morala

In orice lacrima staruie o speranță. (Mandarinii) © CCC

În ceea ce privește moralitatea, ei bine, totul este legat de problema conștiinței. © CCC

Imi era mai usor sa concep o lume fără creator decat un creator responsabil pentru toate contradicțiile din lume. (Amintirile unei fete cuminti) © CCC

Morala nu s-a facut dintr-odata. Ea s-a facut din toate biruintele mici, pe care le-a avut omul asupra animalului din el. Istoria constiintei omenesti este istoria cuceririi spiritului asupra partii animale, a ratiunii asupra patimii, a vointei asupra poftei. In decursul veacurilor,  pe masura ce societatea a trecut de la starea salbatica la starea civilizata, constiinta morala a crescut. Teama de forta se inlocuieste cu respectul fata de dreptate. Doua mari idei esential omenesti, aceea a datoriei si a dreptului, lumineaza intunericul lumii animale. Venirea neamului omenesc este marcata de deosebirea binelui si a raului.

Dacă traiesti suficient de mult, iti dai seama ca fiecare victorie se transforma, intr-o zi, intr-o infrangere. (Toti oamenii sunt muritori) © CCC

Moralitatea. Atata vreme cat ramane subiectiva, sufleteasca, e vie.

Femeia e tot ce barbatul doreste si tot ce nu poate atinge. © CCC

Morala unui om, scara lui de valori, nu are sens decat prin cantitatea si varietatea experientelor care ii sunt date sa le acumuleze.

Morala a fost intotdeauna necesara oamenilor; o societate fara morala nu poate sa subziste.

Exista oameni care n-au morala decat din bucati; e o stofa din care nu-ti faci haina.

Morala este știința relațiilor armonioase între ființele inteligente. © CCC

Istoria moravurilor, care se schimba din generatie in generatie, este mai interesanta decat istoria razboaielor si tratatelor…reinnoirea moravurilor prin reinnoirea generatiilor este unul din principalele mijloace de care se foloseste providenta pentru a duce omenirea spre desavarsire.

Trebuie sa te schimbi ca sa poti ramane mereu acelasi.

Un tip cu adevarat moral este sub raport etic mai exigent fata de sine insusi decat fata de altii.

Legile morale care se impun individului nu sunt altceva decat conditiile generale ale societatii.

Nu trebuie sa ne pese decat de viitorul asupra caruia putem avea influenta, insa trebuie sa ne straduim de a ne spori influenta asupra lui.

Morala nu cunoaste dogme. Legea morala nu e decat un intreg de conveniente sociale, si, prin natura sa, acest intreg e provizoriu, deoarece trebuie sa evolueze o data cu societatea, daca vrea sa-si pastreze valoarea practica.

E necesar ca bucuria de-a exista sa se afirme in fiecare, in fiece clipa.

Adevarat moral e doar acela care vrea cu tot dinadinsul a fi bun: iar pentru aceasta are nevoie nu atat de precepte morale, cat de vointa insasi.

La ce bun cuvintele, cu precizia lor brutala, ce complica si mai mult lucrurile? (Amintirile unei fete cuminti)