Citate despre Iubire

Cat de profunda poate fi o iubire si cat de desavarsita poate fi uitarea.

Dragostea fără respect nu merge departe şi nu se înalţă sus: este ca un înger cu o singură aripă.

Este uimitor cat de mult seamana, in reactiile simtirilor, doi oameni care iubesc, oricat ar parea ca au caractere diferite.

- De ce am adorat-o mereu pe mama ta? Pentru că nu aveam niciodată timp să mă gândesc la ea. (Ginerele domnului Poirier) © CCC

Iubirea, trebuia să vină pe neaşteptate, cu tunete şi fulgere – uragan din cer care se prăbuşeşte peste viaţă, o schimbă total, smulge voinţele precum frunzele şi târăşte cu el în furtună inima. (Doamna Bovary)

Acum douăsprezece ore eram încă împreună și chiar ieri pe vremea asta te strângeam în braţe. Cât de mult pare să fi trecut de atunci! Noaptea este acum lină și călduroasă. Pot auzi magnolia măreaţă de sub fereastra mea cum foșnește în bătaia vântului, iar când îmi ridic privirea văd oglindirea lunii în apa râului. Papucii tăi de casă, micuţi, se află în faţa mea acum în timp ce scriu... Vreau să îţi aduc numai fericire și să te înconjur cu o stare de calm, un extaz nesfârșit – pentru a te răsplati măcar puţin pentru dragostea pe care ai revărsat-o asupra mea. (Gustave Flaubert către Louise Colet, 3 August 1846) © CCC

Cand iubesti pe cineva, ai intotdeauna ceva sa-i spui sau sa-i scrii, pana la sfarsitul timpurilor. (Geai) © CCC

Când iubești cu adevărat, iubești până și slăbiciunile obiectului iubit. (Prada neantului) © CC

Adevaratul anotimp al iubirii e atunci cand credem ca numai noi putem iubi, ca nimeni n-ar fi putut vreodata iubi astfel inaintea noastra si nimeni nu va mai iubi la fel dupa noi.

In dragoste, cuvintele fac minuni: nici o inima nu rezista farmecului lor.

Fericirea nu consta in a fi iubit. Fiecare fiinta umana are iubire pentru ea insasi, si totusi, sunt mii care traiesc o existenta damnata. Nu, faptul de a fi iubit nu-ti aduce fericirea. Dar a iubi, aceasta este fericirea!

Ce e iubirea? Luceafărul de dimineață şi de seară.

Am pierdut Grădina, spune ea, dar l-am găsit pe el şi sunt mulţumită. Mă iubeşte cât poate, iar eu îl iubesc cu toată forţa firii mele pline de pasiune (...) Dacă mă întreb de ce îl iubesc, descopăr că nu ştiu şi, de fapt, nici nu prea mă sinchisesc să aflu… (Jurnalul lui Adam şi al Evei)

Învață-mă cu ce să-ncep întâi și-n care vorbe-anume tuturor să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tăi, și cum, de-atâtea lumi luminători,   pe gura ta surâsu-i ca un soare; ei poate niciodată n-or să știe din fiecare clipă trecătoare cum ne-am durat noi câte-o veșnicie   iubindu-ne; și nu vor ști că-n glas îți cânt atâtea cântece când spui cuvinte ce pe buzele oricui niște cuvinte simple-ar fi rămas.   Învață-mă cu ce să-ncep și cum să-i spun acestei lumi cât mi-i de dragă că te-a născut, cu truda ei întreagă, pe tine, bucuria mea de-acum.   Ea, poate, niciodată n-o să știe c-a înflorit în flori și-a curs în ape, că din pământ și sura veșnicie să mi te-aducă, -așa cum esti, aproape;   și, fiindcă-o să murim și noi odată gândește-te: n-ar fi păcat să moară, cuprinsă-n noi, atâta primăvară, și dragostea cu inima deodată?...   De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume, și eu voi scrie toate, fir cu fir, ca disprețuitori de cimitir, să ne iubim de-a pururea pe lume.   (Gândeste-te, n-ar fi păcat...)

Şi unde ar mai bate inima destinului tău fără iubirea mea?

Amor est gaudere felicitate alterius. Dragostea înseamnă să te bucuri de fericirea altuia. (Leibniz)

A dori desavarsirea tuturor este cea mai inalta treapta a iubirii.

Dragostea nu moare niciodata din cauza lipsurilor, ci, adesea, din cauza indigestiei. © CCC

Mireasă dulce, Te-ador când plângi, Cum roua curge Pe flori adânci!   Cu-o primavară Ce-i bun s-a scurs, Dar roze-apară Pe-al Vremii curs!   Bălaia, bruna De-ales e greu? Plăcerea-ntruna E-al lumii Zeu.