Citate despre Cunoastere

Femeile vad tot sau nu vad nimic, dupa dispozitia sufleteasca; iubirea e singura lor lumina.

Nu ajungi sa intelegi pe un om decat dupa moartea lui. Atata timp cat cineva traieste, toate faptele pe care le va mai putea face si despre care nu stii nimic sunt un fel de necunoscute care falsifica orice calcul. Moartea fixeaza, in sfarsit, limitele care-l contureaza; e ca si cum insul s-ar desparti de posibilitatile lui si s-ar izola; te invartesti in jurul lui, il vezi, in fine, de la distanta, poti sa-l judeci in ansamblul lui.

A avea sau a nu avea rente, aceasta-i întrebarea, a spus Shakespeare. (Verișoara Bette)

Ce ştim noi despre alţii? Doar ce ne-arată ei. În tăcerile lor nu putem pătrunde. Bănuiesc că fiecare poartă-n suflet câte o cruce şi că fiecare este un rezumat al sufletului celorlalţi.

Să iubești, într-adevăr, foarte mult intelectul (cunoașterea). Intellectum vero valde ama. (Epistula 413-14, 3) Prin intelect înțelegându-se capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni, gândirea, rațiunea, înțelegerea, cunoașterea, în general. Atitudinea unui creștin în fața științei ar trebui să se bazeze pe o atitudine foarte pozitivă și deschisă, deoarece în măsura în care ne permite să cunoaștem mai bine universul, ne apropie puțin de imensa bogăție a planului creației lui Dumnezeu. Acei creștini cu o pregătire intelectuală mai mare ar trebui să fie reprezentanți activi în dezvoltarea științei, referindu-se la întregul ei, nu numai la știința experimentală, ci mai degrabă, la orice domeniu al cunoașterii. Chiar și în secolul al V-lea, Sfântul Augustin ne-a recomandat „Intellectum vero valde ama: să iubești foarte mult intelectul” (Sfântul Augustin, Epistola 413-14, 3). Nu trebuie să ne temem niciodată de adevăr, pentru că adevărul tânjește mereu după Dumnezeu. © CCC

Inima unei mame este un abis, in adancul careia se afla pururea o iertare. (Comedia umană)

Investitia in cunoastere are cea mai mare dobanda.

Oare nu toti am luat, mai mult sau mai putin, dorintele noastre drept realitati?

De multe ori e o datorie sa vedem in culori mai negre decat e de fapt; pentru ca din aceasta vedere sa izvorasca o lupta mai hotarata spre mai bine.

Daca cunoastem firea unui lucru, o putem lamuri si altora, insa daca nu o cunoastem, nu e de mirare daca ne inselam singuri si inselam si pe altii.

Trebuie sa vezi oamenii pentru ca sa-i poti pune la locul pe care-l merita.

Urmați flacăra strălucitoare a adevărului, Căutați să descoperiți căi de nimeni știute. Cu fiecare secret dezvăluit vouă, acum, Spiritul omului crește în cunoaștere Și Dumnezeu crește și mai mare!   Deși florile miturilor le puteți îndepărta, Deși fabulosul întuneric îl puteți risipi Și ceața închipuirii universului o puteți destrăma; Nu vor lipsi noi lucruri de iubit Mai departe, în univers.   Fiecare epocă are propriile țeluri Și uită repede visele zilelor trecute. Așadar, purtați torța învățăturii înainte Și alăturați-vă făuririi cunoștințelor noilor ere. Casa Viitorului să crească!   Dar nu disprețuiți altarele trecutului! Chiar de veți ridica mult mai frumoase catedrale. Pe pietrele lor, flăcările sfinte dăinuie încă, Iar iubirea omului e acolo și le veghează Și lor le datorați respect!   Acum, cu lumea ce se risipește din priviri, Coborâți curcubeul desăvârșit al desfătării, Fiți împăcați cu adevărata înțelepciune. Stelele voastre, o, tineri cuceritori, și ele, Se vor estompa în noapte! (Către tineri) Poezia îi încurajează pe tineri să urmărească cunoașterea și să îmbrățișeze viitorul respectând în același timp trecutul. Îndeamnă la eliminarea iluziilor, dar subliniază valoarea durabilă a iubirii și a tradiției. În comparație cu celelalte lucrări ale autorului, menține o temă consecventă a explorării intelectuale și a progresului generațional. În contextul timpului său, ea reflectă accentul de la sfârșitul secolului al XIX-lea pus pe descoperirea științifică și căutarea progresului, echilibrând în același timp această perspectivă cu o recunoaștere a importanței conservării umanității și a lecțiilor trecutului. Copyright © CCC All rights reserved

Un mare artist este un print fara titlu.

Umanitatea nu sufera mai putin de calitatile decat de cusururile ei.

Foarte putine fiinte isi dau de gol dintru inceput cusururile. In general, fiecare se straduieste sa se prezinte cu o infatisare atragatoare.

Nimic nu e mai putin cunoscut decat tocmai ce ar trebui toata lumea sa cunoasca: Legea.

Prima conditie a fericirii se afla in noi insine.

Cunoaşterea este răsplata acţiunii. Căci făcând lucruri, omul se transformă. Executând un gest simbolic, trăind de fapt, până la limită, un anumit rol, ajunge să conștientizeze adevărul inerent rolului. Suferind consecințele lui, aprofundează și epuizează conținutul său. (Filozofiile Indiei) © CCC

Munca putina da mult amor-propriu, in timp ce multa munca trezeste o netarmurita modestie.