Citate de Honoré de Balzac

Femeia nu e nimic fara iubire, frumusetea nu e nimic fara placere.

Femeia este o lira care nu-si dezvaluie secretele decat aceluia care stie sa o faca sa cante. © CCC

Ne legam de cei din jurul nostru mai mult prin defectele decat prin calitatile noastre.

Trebuie sa-ti transformi in virtuti defectele de care nu poti scapa.

Principis est virtus maxima nosse suos. Cea mai de seama virtute pentru un conducator este sa-i cunoasca pe ai sai. (Martialis, Epigrammata)

Prima conditie a fericirii se afla in noi insine.

Bezmeticul se acopera, bogatul sau prostul se impopotoneaza, omul elegant se imbraca.

Cand cade un vultur, cine poate sti in ce fund de prapastie se va opri? Prabusirile unui om se masoara intotdeauna dupa inaltimea la care se ridicase.

Fiecare durere isi are expresia ei.

Nu putem purta pica severitatii, atunci cand ea e indreptatita de un caracter ales, de moravuri curate si cand e chibzuit impletita cu bunatatea.

Fiecare epoca are convingerea nestramutata ca lupta dusa de ea este cea mai importanta.

Virtus est vitium fugere. Daca fugi de vicii, asta inseamna virtute.

Paulum sepultae distat inertiae Celata virtus. Virtutea nemanifestata nu-i departe de lipsa de pricepere. (Horatius, Odae)

Virtus et conciliat amicitias et conservat. Virtutea creeaza prieteniile si le pastreaza. (Cicero, De amicitia)

Rasplata tuturor virtutilor sta in ele insele; nu le practicam ca sa fim rasplatiti; rasplata unei fapte bune este a fi facut-o.

Virtutea nu înfrumusețează întotdeauna, dar viciul întotdeauna urâțește. (Flori, fructe și spini) © CCC

Sunt mai miscat de farmecele virtutii decat de diformitatile viciului; intorc spatele cu blandete celor rai, si zbor inaintea celor buni. Daca intr-o opera, intr-un caracter, intr-un tablou, intr-o statuie, este un colt frumos, intr-acolo mi se opresc ochii, nu vad decat lucrul acela, nu-mi amintesc decat de el, aproape uit restul. Cum ma transform cand totul e frumos!

Pastreaza-ti iluziile! Daca poti…

In orice lucru, nu putem fi judecati decat de cei de o seama cu noi.

Oare nu toti am luat, mai mult sau mai putin, dorintele noastre drept realitati?