În jurul eroului, totul devine tragedie, în jurul semizeului, totul, dramă satirică, iar în jurul lui Dumnezeu, totul devine – ce? Poate că “lume?”
(Dincolo de bine și de rău, 1886)
Dansează cu picioarele, cu ideile, cu cuvintele și mai trebuie să adaug că trebuie să fii capabil să dansezi și cu pana?
(Amurgul idolilor)
© CCC
Cata luciditate, atata drama.
Bucuria se impartaseste, nu si durerea. Aceasta ne apartine. E a noastra… Nu sufera imparteala.
Pentru inimile care au suferit multa vreme, bucuria e asemanatoare cu roua pentru pamanturile parjolite de soare; inima si pamantul sorb ploaia aceasta binefacatoare care cade peste ele, iar dinafara nu se vede nimic.
Exista in lume mai multi idoli decat realitati.
Daca vrei odihna - crede. Daca vrei adevarul - cauta si sufera.
Bucuria pe care o daruim altora, departe de a se micsora… se rasfrange, se intoarce spre noi si mai vie.
Bucuria e ciudata uneori: te inabusa, ca durerea.
Anticii găseau mai multe bucurii în existența lor publică, și mai puține în existența privată: în consecință, atunci când sacrificau libertatea individuală libertății politice, ei sacrificau mai puțin pentru mai mult. Aproape toate bucuriile modernilor se află în existența lor privată. Imitându-i pe antici, modernii ar sacrifica deci mai mult pentru a obține mai puțin.
Ce folos că ne bucurăm de fiecare clipă a vieții, dacă ne chinuiesc amintirile?
(Fresce interioare)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.