Citate de Lev N. Tolstoi

Fără muzică, viața ar fi o greșeală. (Amurgl idolilor, 1888)

Fiecare se gandeste sa schimbe lumea, dar nimeni nu se gandeste sa se schimbe chiar el.

Îmi place să simt și să înțeleg mulțumirea oamenilor cu ceea ce am făcut. © CCC

Sunetul acestui acordeon electronic mi-a deschis noi orizonturi, mi-a dat idei noi. © CCC

Întotdeauna am fost ataşat de scrierea melodiilor şi cred că atunci când ai găsit o melodie care rezistă, poţi să o schimbi în alte direcţii, să o adaptezi la muzică clasică sau jazz... O fac adesea. © CCC

Eram pasionat de jazz. Nu de jazz tradițional, ci mai ales de cel în genul lui Charlie Parker, Dizzie Gillespie, Miles Davis... Jazz melodic, cu o mulțime de fraze muzicale frumoase. © CCC

Obstacolul major în cunoaşterea adevărului nu e minciuna, ci simulacrul adevărului.

Am purtat în mine o vie curiozitate pentru toţi contemporanii mei, chiar şi cei necunoscuţi. Să ştiţi că nimic nu dezvoltă supleţea cerebrală mai bine decât o Fugă de Bach şi nimic nu trezeşte emotivitatea ca o Nocturnă de Chopin. (La aniversarea celor 90 de ani, în Sala Mare a Ateneului)

Niciodata pasiunea, oricat de violenta ar fi, nu trebuie sa ajunga pana la punctul in care sa exprime dezgust; si muzica, chiar in situatia celei mai mari spaime, nu trebuie sa cauzeze durere auzului, ci trebuie sa-l dezmierde si sa-l farmece, numai astfel va ramane muzica.

Nu trăia pentru prezent. Explora veşnicia armoniei. Ca să lege în acest cult al frumosului ţara lui întreagă, a cutreierat-o în lung şi-n lat, a cântat în toate orăşelele, unde nu răsunase vreodată muzica clasică. Aceeaşi osteneală îşi dădea la Mizil, ca şi la Paris sau Londra. (Dintr-un secol de viaţă, Despre George Enescu)

Muzica a fost refugiul meu. Ma puteam strecura in spatiul dintre note si sa intorc spatele singuratatii. © CCC

Nu poate exista nicio justificare pentru muzică, în cele din urmă, dacă nu transmite elocvent și elegant pasiunile inimii omenești. © CCC

Treci, cateodata, printr-o strada linistita, doborata de zaduful verii, ti-e gandul uscat ca pamantul pe care calci si, deodata, auzi de undeva un acord. Se canta intr-o casa. Te opresti si asculti. Sufletul ti se deschide larg, zambind fara sa vrea si primeste racoreala intamplatoare. Mergi inainte, de-acum poate sa fie cald, sa te latre cainii, sa arda pavajul, din unduioasa apa a muzicii a ramas o spuma subtire, fragila, o danteluta care-ti infasoara sufletul in parfumuri, ceva care aduce cu aerul sarat al marii, cu aerul dulce al gradinilor si cu cel iute al muntelui, cu mirosul tuturor florilor pomilor, cu mirosul primaverii. In viata, lunga sau scurta cum o fi ea, ai simtit pe rand toate acestea, fara sa stii ca le pastrezi in tine. (Însemnările mele)

Muzica exploreaza tacerea umana.

La Bach, Beethoven și Wagner admirăm în special profunzimea și energia minții omenești; la Mozart, instinctul divin. © CCC

Pentru a fi compozitor, trebuie să ai o flacără în abdomen, o flacără în creier, dar cel mai important, un stomac de fier. © CCC

Îmi place să zâmbesc atunci când aud că oamenii mă apreciază. E şi zâmbetul un fel de muzică.

Cel mai frumos lucru pe care universul l-a dat omului este muzica, omul, acest biet ratacitor prin univers.

Nesfarsita varietate a mintilor omenesti face ca nici un adevar sa nu se prezinte in acelasi chip pentru doi oameni.

Fericirea este placere fara regret.