Citate despre Confuzie

Cum de pot purta de atâtea ori zâmbetul pe față, când în mine e atâta pustiu? Oare care-i adevărul? (Fresce interioare)

Mi-am împrăștiat singurătatea pe caldarâmul străzii și nimeni nu înțelege de ce o fac. De ce-aș fi singur? se întreabă toți - ca și cum singurătatea ar fi o stare de lucruri inacceptabilă. Oamenii înțeleg, sigur că înțeleg ce este singurătatea, dar nu sunt în stare s-o înțeleagă decât pe a lor. Fiecare pe-a lui. Nu, oameni buni! A fi singur înseamnă a sta de vorbă cu tine însuți, a plânge cu tine însuți, a râde cu tine însuți, a fi, fericit sau nefericit, cu tine însuți. Ieri a fost o zi, astăzi este o zi, mâine va fi o zi - toate la fel. (Fresce interioare)

Oare amintirile nu constituie pentru noi o a doua viață, trăită mai intens decât cea reală? (Fresce interioare)

Zău, dacă mă dumiresc cum e mai bine! Când spui drept, te cotonogeşte cu bâta – când minţi, te trimit la spânzurătoare! (Avarul, replica Jupânului Jacques)

Suntem atât de singuri, Doamne - Eu cu întrebările mele, Tu cu tăcerile Tale! (Fresce interioare)

Sa ne ferim de a amesteca indoiala cu certitudinea si himericul cu adevarul.

Doamne, ai deschis atâtea drumuri în noaptea mea, încât nu mai știu pe care s-o apuc. (Fresce interioare)

Ce folos că ne bucurăm de fiecare clipă a vieții, dacă ne chinuiesc amintirile? (Fresce interioare)

"Confuzie" e un cuvant pe care l-am inventat pentru o ordine pe care inca nu am inteles-o.

Confuzia creează arta. Prea multă confuzie creează dezechilibru.

In masura in care am ajuns sa cunosc oamenii, cu totii suntem putin inclinati, mai ales in tinerete, sa confundam providenta cu dorintele noastre.

De ce nu putem fi lebede, să cântăm suprem o singură dată? (Fresce interioare)

Mirajul copilăriei - un clișeu vechi, pe care-l derulăm, destul de șters și uzat, dar care ne produce atâta încântare! O, de ce nu mai putem privi lumea cu ochii de atunci? (Fresce interioare)