Războaiele nu se mai poartă în numele suveranului care trebuie apărat, ci în numele existenței tuturor; populații întregi sunt puse să se omoare între ele în numele necesității lor de a trăi. Masacrele au devenit vitale.
Un lucru e sigur; anume acela că omul nu este cea mai veche problemă și nici cea mai constantă care s-a pus cunoașterii umane.
(Cuvintele și lucrurile)
Războiul dezvăluie slăbiciunile unui popor, dar şi virtuţile sale.
La guerre révèle à un peuple ses faiblesses, mais aussi ses vertus.
(Hier et Demain)
De ce sa se omoare oamenii intre ei? Ce am cu cel de dincolo, cand nici nu-l cunosc, si nu-l urasc, pentru ca nu mi-a facut nimic niciodata? De ce sa-l omor daca el, ca si mine, sufera oroarea aceluiasi destin? Oare acolo, de unde-mi pandeste miscarile si-mi ocheste inima, inceteaza el de-a fi un om si de a-mi ramane un frate?